Esti aripa de inger ranita-n zbor,
Si trece prea usor.
Suflet cu chip de femeie,
Ce m-ai gasit suspinand,
Mi-ai intins mana ta,printre piscuri,,
Tu cea de sus,,
Eu cea de jos,dintre...munti;
Si m-ai ajutat!
Eu o straina calatoare,
Pe-acest pamant,inflorit,
Esti inger cazut printre spini,
Ce ti-ai ranit in cadere o aripa!
Si te-a readus printre noi!
Ti-a dat misiunea cam mare,
Sa fii ca un pescarus,
Sa zbori prin ceata si furuna,
Ca un paradox permanent!
Cu aripi frante si zdrobite,
Sa lupti pentru-un adevar!
Printre nori care intuneca si apa,
Tu pelerin nebun,
Ce nu stii ce-i odihna.
Tu esti bogata-n suflet,
Poti rade ,chiar de esti si trista!
Iti place drumul greu,
Curajul tau ,,e ,,chiar bolnav "as putea zice!
Sa umbli-n miez ne noapte,pe drumuri -n zapezite,
Sa-ngropi seminte-n cale,
Ce stii ca or sa rodeasca,
Daca nu azi,Or maine,Or creste ele odata,
Nu ti pierzi nadejdea crezul,
Caci crezi in Dumnezeu,
Caci el iubeste omul,
Si nu-l lasa la greu,
Prin foc de-ti face drumul,
El nu te va trada!
Cum fac multi oameni,prieteni,
Si-ti rup chiar inima.
De trecem plutind pe-o barca,
Sau mergem pe un cal,
Calatoria insasi,
E casa noastra !
Traind,gresind,iubind,
Si chiar si suferind,
E picatura data,
De adevar suprem
E golul ce se umple,
Iubind pe orice om,
E darul implinirii,
A vietii pe pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu