Chiar dacă freamătă vâtul
Privește zarea.
Chiar dacă nu te simți un copac
Sau o boabă de rouă,
Ieși din închisoarea minții
Ce te-a ținut încătușat în labirintul clădit din pietre.
Trăiește liniștea.
Unde?
Aici și Acum.
Ea e picătura de speranță ce a evadat din închisoarea minții.
Privește-i doar forma
Care poate fi profesorul tău
Ca rodul viței de vie
Ori unde vei fi simte-te că ești însuși viața.
Acceptă că într-o zi visul gîndului
Răzvrătit din călimara cu culori
Va păli în viața ta
Și te va face să te simți din nou Om.
Cufundă-te în sentimente
Ca să simți că ești una cu clipa de Acum,
Chiar dacă mâine zbori spre alt răsărit
Ce-i conținutul vieții tale.
Tu ești viața...
Tu ești conștiința
De dincolo de Acum
Ce s-a ascuns în liniștea toamnei
După broderia frunzelor
Ce ți-a cântat rapsodia.
Trăiește viața prin ochii primăverii
Ce-i rodul pământului adormit.
