CHEIA VIEȚII...

Cheia vieții
Ce o caută toți înțelepții...
Scoasă din pântecul Timpului
Trimisă de marele foc
Arătându-ți calea
Spre nemurire
Dacă respecți taina Morții
Ce naște taina Vieții!
Botezul ce îl primești
În Templul luminii
Salvat de furia apelor.
Suntem copiii  soarelui
Mesageri ai razelor de lut...
Ridicați doar ochii spre lumină,
În timp veți deveni una cu ea...
Devenind asemenea
Maestrului...
Azi ...
Iar mâine una cu Maestrul
Și totuși una
Cu Tatăl.

CHEIA ÎNȚELEPCIUNII...

Prietene să nu taci
Când se vorbește despre rău,
Căci Adevărul este mantia
Ca raza soarelui lumina.
Iar de ai sfat și învățături de pe  la alții...
S-asculți corect ce  este informație
Tu primește-o!
Căci dacă frica
E candela ce  ți se aprinde...
E legământul ei cu întunericul
Din tine...
Urmează-ți pașii
Prin îndemnul inimii ce  o simți
Iar dacă poți
Tu fă mai mult decât  ți se va cere...
Iar dacă drumul tău te-a rătăcit prin cotituri
Și halte multe
Fa ca iubirea să fie totul pentru tine...
Tăcerea este arta
Ce câștigă bătălii...
Omule ești unic foc
Ce arzi în noapte
Ce nu ești stins de valul nopții...
De-a lungul timpului
Lumina a fost ascunsă!
Trezește-te și fii doar înțelept!
Misterul vieții călător prin stele,
Coboară-ncet...
Din sălile din Templu
Ca să-ți aducă
Viața ce-i ascunsă
În inimi și în cuget...
Nu mai trăi în întuneric
Ascuns de propria Ta
Lumină!
Omule...
Doar...

ÎNVAȚĂ SĂ TE ROGI...

Dacă lași mintea să țese labirinturi...
În liniștea dintre furtuni și ape
Omule...
Ești chiar departe de Mine!
Te pierzi doar în propria
Țesătură...
Iar dacă lași iubirea
Din inima Ta...
Chiar dacă vântul
Se întețește afară,
Gândul își găsește drumul
Către Dumnezeu.
Oprește-te doar zilnic din griji...
Din frământări
Și neiertări,
Dă-ți voie să-l găsești
Pe Dumnezeu  în Tine,
Să-i auzi doar chemarea
În astă lume beată.
Poți trăi o viață
Căutându-l unde nu trebuie...
Doar în afara Ta.
Să obosești în rătăcire
Când te opui iubirii
Grăbindu-te prin gară
Nelăsând doar viața
Să curgă lin...
De la Dumnezeu..
Lăsându-l doar pe El
Să -și facă doar lucrarea
Prin tine sau prin mine...
Căutând doar Tăcerea
În Rugăciunea
Ta.

CUVÂNTUL...

Doar un cuvânt
De multe ori aștepți
Ca el fiind darul ce vine de la Domnul,
Având puterea
Să te înalțe...
Sau...
Să te distrugă pe vecie!
La început
A fost Cuvântul!
Și el era la Dumnezeu
Dar din iubire
De semen și pentru lume
Ni l-a lăsat ca sabie...
Sau pansament pe rană.
E o putere să-l înțelegi,
Să te exprimi
În literă de lege.
E o unealtă
O scânteie ce străbate lumi!
E poartă între vis...
E raiul...
Iadul...
E și blestem de îl folosești
În rău.
Ne împrăștiem păreri...
Emoții otrăvite...
Să umplem pâlnia cu invidie
Sau să urâm ce avem .
E și prețios
Puternic
E și armonie!
Îl folosim să ducem un război
Sau pace
Printre noi.
E armă ce distruge
Fără urme...
Sau e balsam
Iubire...
E dragoste de om.
E prelungirea sufletului
De copil  din noi.
Te ruinează
Sau te înalță sus la Dumnezeu!
E o magie în lume
Sau..
Mustește în bârfă
 îți rupe sau distruge
Sufletul
Ostenit de drum.
Să învățăm căci gândul e
Un cuvânt ce nu-i rostit
Acum...
El nu cunoaște moartea
Își cere doar rostirea...
Depinde doar de noi
Cum vrem să-l folosim...
Căci prin iubire
E doar Dumnezeu
În suflet
Ca o carte de vizită
Într-un văzduh tot
La Dumnezeu.

PĂSĂRI RĂTĂCITE...

Păsările care nu mai pot zbura
Uită că sunt păsări!
Oamenii care nu pot merge
Uită că au picioare...
Iarăși Tu dacă uiți să mai iubești
Nu-ți mai cresc aripi
Piciorele tale rămân desculțe
În așternutul fără  de verdeață.
Nu uita suflete iubirea
Ce este hrană pentru Tine,
Hrănindu-ți cugetul...
Iar păinea corpul.
Pescar ce-ți întinzi plasa
În vadul cristalin,
Dă-mi doar liniștea apei
Să-mi spele cugetul obosit
De trecerea Ta printre oameni...
Doamne!

SUNTEM CE AM GÂNDIT DOAR IERI...

Cuvinte ce pot  să doară,
Cuvinte ce  pot fi săbii,
Acum nu ne mai rănim cu gloanțe...
Cu gânduri, vorbe,bârfe, fapte...
Iar dacă  ne cade pălăria...

O scuturăm de praf,
Și o luăm înapoi...
Parcă nimic nu s-ar fi întâmplat!
Te  împiedici...
Cazi...
Și te ridici!
Mai dai cu capul de pragul de sus,
Apoi te uiți în jos...
Și îl vezi  și pe acela.
Dar viața este mult mai amplă,
Necazul unora ne doare...
Sau...
Trecem nepăsători pe lângă el.
Greșelile noastre poate nu se schimbă
Sau...
Uneori poți ucide cu o privire
Lăsată pe furiș...
Prietenii care credeam că sunt perle
Ne rănesc,
Mai lovim cu pumnii...
Cu vorbe...
Și cu fapte.
Lacrimile ne devin prietene,
Ne mai lingem câte o rană
Trădați în fața măștii.
Se ceartă toată lumea
Dar ce puțini se iartă.
De ce nu am învăța ce e iubirea!
Pune doar piciorul tău pe frână...
Oprește-te din zbucium
Repară ce mai poți!
Acceptă lecția vieții.
Iar dacă ochii mei văd altfel
Prin ochii tăi destinul
E pentru că ei se uită neîncetat la cer...
Și niciodată nu ating pământul.
De ce să sfidezi lumea
Cu un cuvânt...
Mai bine cu un zâmbet,
Sau cu un sărut!
Iubirea naște viață!
Ea vindecă
Ea iartă.
Unește voci în lume,
Dar nu uita...
Astăzi ești doar
Ce ai gândit ieri!
Cotfas Doina

SUFLET RĂVĂȘIT...

Aproape-mi ești...
Dar ce departe...
Te-ascunzi și te cufunzi
În taina Ta.
Îți rupi tu firul roșu de mătase
Ce l-am croit cu gândul
Printre file.
Și te-am găsit
Regină-ntr-un castel
Dar zidurile-s reci
Clădite până sus.
Nu simți tu oare că nu ai aer?
Nu simți cum te sufoci?
Degeaba fugi de lume...
Să-ți pierzi
Tăcerea în distanțe!
Ești bibelou pe scenă...
Ești suflet ostenit!
Încerci să dai lumină...
Te zbați ca un vâslaș,
Dar apele sunt reci
Adânci și ntunecate,
La vâsla ta în noapte
Vâslaș ești ca și mort...
Căci vâsla noastră-i grea!
Te trage în jos în grote,
Lumină rătăcită
Văslaș e doar Dumnezeu!
Dă-i vâsla lui să o țină!
Nu ești Tu Prometeu!
Și atunci cămașa vieții
Ușoară-ți va părea...
Dărâmă-ți zidul
În care te-ai zidit de lume,
Acum doar Tu primești
Doar ce ai semănat!

ÎN PASUL MEU...

Sunt sol în lanțuri
Ce mi-am rupt zăgazul.
Sunt sol venit în aripi de iubire!
Sunt lacrimă și zâmbet
Dezbrâcat de nemurire!
Căci eu sădesc semințe în calea Ta,
Luate de la Tatăl meu iubit.
Îl rog cu lacrimă să-ți ude doar grădina sufletului Tău,
Ca să ai roade toamna.
În pasul meu
Eu mă îmbrac în  umbra stăpânului luminii,
Cu scutul binelui,
A adevărului armură,
Cu platoșă de foc
Cu încălțări de duh
Și bat la vasul Tău
Cârmaci fiind doar Dumnezeu...
Să-ți amintesc de veghe...
Să-ți amintesc de rugă...
Să-ți amintesc că vine...
Lumina printre noi.
Ca să-i deschidem ușa
Să ne spălăm noi fața...
Ca să-i simțim iubirea,
Venirii printre noi.
Căci suntem fii ai păcii
Ce îi slujim iubirii,
Căci sunem torțe alese
Să luminăm în case...
Căci suntem din iubire!
Iubire dăruim!
Iubirea ne îmbracă în broderie pură,
Mătase în veșmânt!
Căci chipul cel cioplit
Din lut și apă vie,
Își rupe doar robia
Prin jertja lui Isus.
Sunem cunună lucrată
Din har și bogăție,
Să nu ne împiedicăm
În gânduri negândite...
În fapte neîmplinite...
În jurăminte false...
Să chibzuim în bine
La vrednicia sfântă,
La dragostea de Tată
Și dragostea de Om!

SIMFONIA ALBASTRĂ...

Pășesc prin tunelul Timpului
Prin lumina ce pâlpâie
Și sărută ceara ...
Dansul libelulei
Se pierde în apa de mister
Ca o revărsare a
Clipei,
Dansez...
Dansez...
Eu...
Tu...
Și măiestria cerului
Popas în colivia gândurilor ce se cern
Printre foșnete...
Albastră zare,
Călimară?
Apă?
Sau sunt doar ochii tăi de dincolo de Timp
Ce-mi sărută glasul
Ca o simfonie albastră.
Ce se cere doar cântată.

IUBESC IUBIREA...

Iubesc iubirea ce îi la poarta mea,
Iubesc chemarea zorilor în viață,
Iubesc botezul așternut la căpătâiul santinelelor de porți,
Pecetea am primit-o azi pe frunte...
Când mi s-a șters tot mirul umezit
De lacrimi
Căci am cerut
Iubire să-ți cunosc festinul
Ca să te port în suflet
Ca pe o cămașă sfântă,
Căci te-am brodat cu nopți
Și nopți ...
De-a mea chemare,
Am vrut să te răpesc în colivia
Spartă de cuvinte...
Să te îngrop
Dar ușa ei...
Deschisă larg se vrea
Spre lume!
Dar ți-am dat drumul
Ca să pleci...
Și să te-ntorci din nou la mine,
Căci bumerangul vieții
Mă învață
Ca să dau...
Să dau iubire multă...
Să primesc iubire...
Să dăruiesc o picătură
Din lumina mea,
Ca să primesc din sfere înalte
Tot iubirea
Ce îi Dumnezeu iubire
Acum în casa mea.
La școala vieții sfântă
Am vrut să copiez
Dar n-am găsit cuvinte
Să pot orna caiete...
Așa că am învățat
Și-am învățat mereu...
Că școala vieții noastre
E tot iubirea
Iubire...
Iubite om.

TABLOU MINUNAT...

Am spartcălimara cu culori
Din locul dintre stele...
Acum coboară calm din Țara dragostei
Loc plin de armonie...
Și se cer libere să joace pe o pânză albă întinsă!
Natura ne vorbește prin emoții doar...
Albastru..are glasul ei suav,
Verdele...ca o perdea de iarbă printre flori,
Galbenul...înțelepciune printre rânduri,
Portocaliul...cu arome de mult soare,
Roșu...cu apusul său,ce ticăie în inimi,
Iar violetul este doar miracolul cu zâne din povești,
Albul și negru...ca un fum adus de întuneric sau lumină,
Iar dacă te joci un pic cu pensule,
Culorile devin doar dâre fermecate
Pentru că roșul se transformă în violet
Dacă adaugi negru...
Griul ...dacă amesteci alb cu negru,
îar glasul simfoniei ochilor ce mângâie doar armonia
Pensulei...
Ce-i mare dirijor doar Dumnezeu!

ASCULTĂ...

Ascultă șoaptele ce-ți răsar în cale,
Ca un strigăt în întunericul Templului Tău
Spărgându-ți în mii de cioburi fereastra
Dintre întuneric și lumină!
Ascultă-ți glasul inimii
Fără a te împotrivi cursului
Apei spre marea de iubire!
Ascltă-ți tăcerea de iubire...
Ascultă fără de cuvinte
Ce-i vocea sufletului
Chinuit de neputințe!
Ascultă-ți chemarea sufletului
Spre orologiul Timpului Acum!
Ascultă cum lacătele cad zdrobite
La picioarele castelului pustiu
Al necredinței!
Dar mai întâi de toate
Pregătește-te să-ți primești botezul sufletului
Prin iubire!

TĂCEREA...

În viață să strălucești în interiorul Tău
În Tăcerea Ta
În propria Ta oglindă,
De aceea învață și să taci
Căci Tăcerea este un răspuns
Pentru urechea sufletului
Obosit de Drum!
Învăță să asculți
Fără cuvinte uneori...
Căci sufletul are ferestre
Ce le deschide
Doar Iubirea...
Și din Tăcerea sa
Ne spune...
Ai încredere în mine
Prin Tine doar!
Știu bine ce am de făcut
Asculțând bucuria ce dansează
Dansul fără pași...
Dansul Tăcerii
Prin iubire...
Învață Tăcerea
Care este dirijorul liniștei...
Ascultă...
Tăcerea...

TIMPUL...

Tu treci prin Timp
Fără ca să observi
Că Timpul stă pe loc...
Tu ești doar cel care creezi iluzia
,,Trecerii Timpului,,
Trecând prin singurul moment
Care există!
Trăiește clipa
Ca o bucurie mare!
Trăiește -o cu o fericire!
De ești sărac
Tu ești bogat...
De ești bogat
Poți deveni sărac...
Sărac cu clipa dăruirii!
Bogat cu dragostea ce o dai.
Rămâi doar Tu...
Sărac...
Bogat...
Depinde cum te legi la fapte
Sau în trăiri,
Deci fi bogat în clipe
De tandrețe,
Sărac în clipe de uitare,
Dar în lumină
Toți suntem,
Bogați în viața Sinelui etern,
Trăiește Clipa
Ce îi o bucurie,
Dar nu uita
Tu treci prin Timp
Căci Timpul stă pe loc
Nu trece...
Tu ești doar cel ce faci călătoria!
Că viața este unică
Prin felul ei
E ca un fulg de nea
Ce nu sunt două la un fel,
Iar când zbaterea va lua sfârșit
Că v-ați zbătut pentru nimic
Te vei trezi la timp?
Să schimbi macazul
Și să descoperi cine ești de fapt?

CĂRAREA SPRE TINE...

L-ai întâlnit pe Domnul
La tot pasul,
Fără să-ți dai seama
De acest fapt măreț!
L-ai întâlnit în oameni de pe stradă,
În tot ceea ce te înconjoară!
Nu trebuie să mori să-l vezi!
Nu trebuie să treci dincolo!
Ca să-ți apară pe un tron măreț,
Cu slujitori divini și sfinți!
E aici!
Cu tine...
Uită-te în Tine...
În fulgul de zăpadă care cade,
Ce-i o splendoare pentru ochii Tăi!
Un răsărit ce îi  doar respirația sa.
Iar valurile mării...
Sunt clipe care curg
Dintr-un pocal Graal
Aici doar pentru Tine!
Deschide-ți inima
Și lasă pescărușii
S-atingă țărmul Tău
Prin aripă de înger
Ce îi foșnet printre clipe
Ce a zburat din Turnul Vieții
Pentru a săruta doar pasul
Pe un nisip fierbinte
Al gândurilor triste...
Mister flămând de vise...
Lumina e în voi!

CLIPA TIMPULUI...

Trăiesc să înfrunt prin Tine
Clipa ce se scurge
Liberă ...
Din închisoarea Templului asuns...
Fiind creatorul ce-mi desfac aripile
Să zbor prin clipe
Și prin gânduri...
Să mă unesc cu dragostea de oameni!
Sunt cale ce o străbat printre nămeți și ape...
Sunt uneori desculță printre oameni,
Dar caut sensuri noi a dezlega  misterul,
Îl caut doar pe Domnul
Și mă uimesc
Că îi prea aproape,
Ca să întind doar mâna?
Că îi prea departe...
Dacă nu mai cred în mine...
Sunt prinsă doar în mreje
Ca un pește pe uscat...
Căci apa vieții a secat?
Sunt prea aproape de Acel ce Este...
Și prea departe de ai mei din casă!
Sunt bucurie
Chiar dacă mi-e foame...
Sunt fericire
Chiar dacă sunt goală...
Sunt singură
În barca ce-i vâslaș
Doar cerul!
Sunt mesagerul
Ce are mesaj în Timp,
Ce a  scris pe o coală
Gălbenită de uitare,
Că ai să uiți...
Că nu contează cine sunt!
Dar nu uita mesajul!
Dumnezeu este la masa Ta
Prin fapta Ta...
Nu îl mai alunga...

SHIMBAREA...

Schimbarea Ta,
Nu ca o povară să-ți fie...
Lasă doar ca provocarea
Semn să-ți fie!
Fă deci schimbarea și
Recâștigă-te pe Tine!
Meriți acest premiu
Nu amâna pe mâine!
Nu vezi în lume
Câte au început?
Nu vezi tu lupta pentru suflete
Se dă în culise
Se dă pe-ascuns!
Schimbarea a și început!
Balastul adunat se năruie
Sub lopata Timpului...
Tu lasă doar cărăușul
Să îl ducă de la Tine,
Nu te mai împotrivi
Atâta..
Nu te răzbi cu vremea
Căci dragostea învinge!
Căci dragostea unește porți
Ce s-au închis de ură
Și așteaptă răzbunarea,
Dar Tu slujbaș al păcii
Nu îți uita chemarea
Căci Domnul stă și așteaptă
O faptă de la Tine
Balanța se înclină
Nu o mai zădărnicii
Deschide-te spre viață
Iubește arma păcii
Și atunci lumina Lumii
Va răsări în voi!
Iubește
Iar iubește...
Pacea fie cu voi!

AM ALES...

Am ales ce vreau să fiu
La un moment dat!
Ne-am creeat prigonind prin porțile
Păzite de dragonii civilizației.
Pentru o clipă am crezut că suntem zei...
Că suferința este semnul
Pe care îți verși frustările
Gândurilor și neajunsurile.
Tragi cortina
Închizi doar ușa
Și te ascunzi în Turnul Babel
Unde poți accepta un adevăr.
Dragostea lui Dumnezeu chiar există!
Foloste  orice vine de la El!
Alege doar Iubirea.

PLUTIRE...

Plutesc între versuri line,
Sunete din dansul sferelor înalte,
Vibrații de lumină
Culori și bucurie.
Îmi culc capul
Pe mâna Ta Doamne...
Îmi odihnesc doar trecerea mea,
Căci săbii mă doboară,
Cuvintele celor ce mă robesc.
Acei ce -mi văd valoarea
În bancnote colorate....
Sau epoleți pe umeri...
Cămara mea
Mi-au spart-o...
Au tot furat din ea...
Au tras cu zaruri viața-mi
Au spart în cioburi vise...
Dar sunt mic copil al lumii...
Se împiedică de el?
Să-mi strice drumul dat...
Ce Tată?
Mă lași acum la greu?
Ajung în urma Ta...
Te strig...
Să nu mă lași...
Dar o lumină vie
Coboară acum din Stea...
Un sfeșnic cu trei brațe
Îl văd cum mă ridică
Așteaptă doar chemarea
Să -mi spulbere prigoana,
Mă lasă ca să trec
Prin porțile înalte
Mă iau de mână îndată,
Deschid uși ruginite...
Aprind torțe de foc
Semințe vlăguite,
Mă duc în sala Mare
Cu o viteză mare,
Să-mi spună cine sunt
Să-mi dea răvaș de Sus
Că lumea noastră-i mică
O poți vedea de Sus
Un bulgăre scăpat ce -l ține
Doar dragostea...
Că noi am cam uitat
Cine ne este împărat!
Am mai primit zăgaz...
În frunze măsurat
Să ne oprim nițel
În a mai face rău...
Pământul a obosit
Nu știm să-l mai iubim!
Apele au secat
Că nu le-am curățat,
Pădurile acum plâng
Că noi le-am defrișat,
Vlăstare-am omorât
De fice și de fii,
Acum...
Plutim în sânge...
De gânduri și de fapte..
Oprește-te ...
Gândește-te doar Bine...
Tu ce semință vrei să uzi?

IUBIRE CĂTRE TINE...

Nu uita că hrana sufletului
E tot iubirea!
Suntem baloane de săpun
Ce ne spargem prin
Neiubire...
Sau neiertare...
Sunt suflet ce mă chinui să mă ascund
În Poarta dintre ani
Zămislind chemarea către Tine!
Cum ai putea să-mi înțelegi iubirea
Tu lume?
Cum ai putea să mă vezi dezbrăcată de iubire?
Cum ai putea să lași clipa
Să dispară în negura
Singurătății?
Acum harta își deschide Drumul dorit,
Acum porțile se deschid
Pentru a rupe durerea,
Călăuze rătăcite
Care vindecați cu dragoste și lumină,
Sfeșnicul de neiertări
Te cheamă acum la masa
Rotundă!
Te cheamă să te dezlege de neîncredeare și
Neiubire...
Primește acum în noul an iubirea Mea
Lume!