PELERIN LA MEDJUGORJE-mesaje divine -Carte-

A apărut cartea Pelerin la Medjugorje-mesaje divine-Autor Cotfas Doina
Ea poate fi achiziționată  sub formă de e-book  EPUB-MOBI-sau PDL sau sub formă tipărită  în Sua de pe Smashwords   și Lulu .       GRATIS 100 DE CĂRȚI ÎN CE FORMAT DORIȚI PENTRU PRIMELE 100 DE PERSOANE CARE SOLICITĂ CARTEA ,DĂ LINKE PE PAGINA DE FACEBOOK ,FACE 5 DISTRIBUIRI A ANUNȚULUI GĂSIT PE PAGINA RESPECTIVĂ ÎN CERCUL SĂU DE PRIETENI.PENTRU CEI CARE DORESC CARTEA ÎN FORMAT TIPĂRIT VOR PRIMI CARTEA GRATIS ,VOR ACHITA DOAR TAXELE POȘTALE DE EXPEDIERE  APROX.7-10 LEI ,ÎN FUNCȚIE DE DISTANȚĂ.PENTRU CEI CARE DORESC FORMATUL PDF. ÎMI SCRIE ADRESA DE E-MAIL IN MESAJ PRIVAT PE FACEBOOK .LA FEL ȘI PENTRU FORMATUL TIPĂRIT ,ADRESA DE EXPEDIERE.ULTERIOR DUPĂ PRIMIREA ȘI CITIREA CĂRȚII UN COMENTARIU PE PAGINA AUTORULUI.
     Autorul.    29.07.2015


https://www.smashwords.com/books/view/563986  

http://www.lulu.com/shop/doina-cotfas/pelerin-la-medjugorje-mesaje-divine/paperback/product-22291692.html

Singurătate...

Singură,
Singură...
Departe
Departe...
Pe un drum,
Departe,
Singură
Printre picăturile de ploaie.
Plouă doar...
Plouă.
Vreme de visare,
Ce te face să asculți melancolic
Printre gânduri.
Tăcerea se lasă printre crengile
Ce ating geamul uitat deschis.
Caut să-mi las povara amintirilor
Într-un ungher unde doar vântul poate
Să-mi audă șoaptele,
Să alunec printre stopii de ploaie
Eu..
Tu...
Și picurii de ploaie.

Medjugorje...

ÎN CURÂND:VA APARE CARTEA -PELERIN LA MEDJUGORJE-MESAJE DIVINE-

Pentru cei interesați de carte îi rog să îmi trimită solicitarea pe e-mail ,facebook mesaj privat sau aici., cu adresa completă de expediție!
OFERTĂ!PRIMELE 100 DE SOLICITĂRI VOR PRIMI CARTEA GRATUIT!Se va percepe doar taxele poștale de expediție prin poșta romănă în funcție de distanță,aprox7-10 lei.
Sau in functie de obtiune se poate trimite si e-book pe e-mail.Ea va apare si va putea fi achizitionata si din librariile onlaine  Amazon,Google,Smashwoide,Lulu si CreateSpace sub forma de e-book sau versiune tiparita.Dupa citirea ei astept un rewev .

Arșița durerii...

Arșița durerii încă mă arde,
Cuprinsă sunt de iubirea Ta Doamne,
E vie în sufletul meu
Ce se revarsă ca o clepsidră plutitoare
În marea de iubire
Ce adună cuvintele
Ca țărmul nisipos.
Sunt supărată că nu pot aduna slove,
Atăt câte gânduri am.
Dar oricâte iubiri aș cânta,
A Ta este sfântâ,
Pură,
Plină de lumină,
Și de căldură,
Doamne.
Totul e ca un val adus la țărm,
De chemarea ta...
Cititor ce te împiedici printre filele
Răsfirate ale timpului,
Te invit
Ca un dor al bobului de nisip
Care moare câte un pic
Înecat în spuma mării sângerând,
Și pansându-te uneori singur,
Să vii printre gândul cuvintelor nepătrunse
Din adâncuri,
Printre înălțimile vieții,
La poalele cuvintelor scrise...
Nerostite
De vise...
Împlinite de emoție
Și trăite la maxim.
Acolo chiar și pentru un Om,
Scrise...
Modelat din lutul infinitului
Care l-a întâlnit
Pe Dumnezeu
Și i-a hrănit iubirea.

Om frumos...

Om frumos în căutarea identității,
Mă întreb de multe ori:
Cine ești tu?
Cine ești cu adevărat?
De dincolo  de masca
Ce o porți pe zile,
Vreau să te cunosc cu adevărat...
Dincolo de eticheta ce o porți pe stradă,
La serviciu...
Dincolo de rolul tău de șef...
Sau sclav încătușat în frici și cu frustări.
Cine ești acel ce îmi citești aceste file?
Ce te-ai ascuns în foișorul tău.
Mă înteb adesea ?
Ce să îți scriu...
Cum aș putea
Să te ajut să vezi
Tu dincolo de zare,
Să fac să cadă valul plin de răni nevindecat,
Să te alin cu o vorbă,
Sau cu un cuvânt de preț.
Da...
Cred că suntem torțe ca iubire
Ce așteptăm să cadă ploaie
Pentru a respira.
Să apară soarele pe cer
Când norii sunt prea reci,
Să alungăm tristețea
Și să putem zâmbi,
Omule...
Suntem uniți în dragoste
Oricine ai fi pe acest pămâmt.

Dincolo de vise...

Știu că te pierzi în noapte dintre vise...
Știu că te agăți de licărul din suflet,
Știu că alergi și fugi
De tine printre vise,
Că încă nu ai aflat cum se zboară
Spre mâine...
Azi.
Că te gândești la ieri...
Precum ar fi azi.
Dar ești prea speriat.
Te pierzi prin umbra cugetului tău.
Ți-e greu să accepți că uneori ești vulnerabil
Și speriat.
Știu că mai cazi,
Te scuturi ,
Și mergi înainte,
Indiferent de suferința ta,
Căci viațaeste o zbatere
Trăită în agonie
Dacă o uiți.
Doar ești lumină pură,
Nu uita...
Căci timpul trece prea ușor
Ce nu faci azi...
Mâine rămâne o amintire.
Gândește-te la ce renunți tu astăzi,
Pentru ca mâine să fie visul tău.
Chiar dacă suntem prizioneri
În castelul Destinului
Cu porți zăvorâte...
Ferestre sparte...
Sau....
Depinde de ce semănăm,
Aceea primim.

Sclavi în sclavie...

Sclavi în sclavie,
Ne vindem pe o pâine...
Ne vindem liniștea pe bani.
Poate așa ajungem ,,în rai,,.
Dar poarta trece prin suflet
Nu prin buzunar,
Suflet robit de neputințe.
Ce crezi?
Bârfești că îi la modă
Și speri că o să apuci pensia cu brio,
Să îți cumperi rețete,
Să stai pe la rând
La cabinete ce îți vând iluzie,
Dar ai uitat un lucru...
Iubire este pentru toți
Nu trebuie să o cumperi pe bani.
Cred că îți lipsește,
Dar ai uitat ușa.
Ea...
Stă doar pitită
Și Plânge că uiți să o vezi,
Și să o oferi
Gratis la alții.

Alerg...

Alerg...
Alerg...
Pierduți sunt pașii mei printre morminte,
Tăciuni aprinși în urma mea zvâcnesc,
Mă dor picioarele
Căci sunt desculță...
Mi-am lepădat pantofii mei de lux,
Ce sincer mă strângeau.
Pământul îmi sărută atingerea cu suspin
Că nu mă poate îmbrăca în straie de țărână încă.
Mă ard așteptările,
Mă doare tăcerea ta de dincolo de cuvinte.
Îmi ridic mâinile spre cer și strig:
-Doamne!
-Dumnezeule...
Te-am căutat prin temple,
Dar le-am găsit goale...
Pentru că acolo îți vindeau chipul tău și a mamei tale sfinte,
Pe doi trei gologani!
Te-am căutat prin preoți
Care citeau liturghii...
Dar cuvintele lor răsunau goale fără suflet,
Ca o poezie recitată în fața clasei...
-Doamne!
Atunci...
Am alergat...
Am alergat...
Condusă doar de respirația cerului
Și într-un tîrziu am obosit.
Am alunecat și m-am întins pe pământul fierbinte
Și i-am sorbit lacrima care a căzut din cer
Ce se numește ploaie
Și te-am simțit cum îmi mângâi părul
Prin sărutarea Ta ca o arșiță.
Atunci...
Pentru o clipă raiul a coborât pe pământ.
M-ai luat de mână,
Eu care m-am topit ca o ceară
De dragostea mea pentru Tine...
Și mi-ai arătat ce pierd
Dacă nu îi zâmbesc firului de iarbă,
Florii de pe câmp,
Luceafărului de pe cer,
Țăranului de pe câmp
Copilului și văduvei îndoliate.
M-ai dus departe...
Departe...
La picioarele templului Tău,
Unde heruvimi cu mii de aripi
Îți sărutau trecerea Ta Doamne
Și mi-ai arătat
Brațul dreptății,
Balanța ce poate înclina
Chiar și cu un zâmbet cântarul vieții.
Mi-ai arătat toată splendoarea împărăției tale...
Dar...
Când am vrut să mai rămân,
M-ai luat de mână
Și Mi-ai scris răvașul pecetuit în sulițe
De s-au înfricoșat îngerii...
Și mi-ai dat răvașul Cuvântului...
Răvașul dragostei
Să îl duc departe în patru zări,
Să îl audă până la ultima suflare,
Pentru că era scris din cer
Cu cerneala luminii
Din lacrima infinitului
Pecetuit cu jertfa crucii
Care Te-a răstignit pentru mine
Doamne!
Atunci...
Am căzut în genunchi și broboade de sudoare
Mi-au spălat fața
De frică că poți doar dintr-o privire
Să te lepezi de mine,
Așa cum am făcut-o eu de atâtea ori.
Dar m-ai iertat.
Acum...
Nu pot să uit cele văzute.
Nu pot să fug ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Nu pot să zic că nu știu,
Să pic din nou în ignoranță,
Pentru că atunci nu va mai exista grațiere
Pentru sufletul meu,
Știu că iubirea există,
Ca o cheie ce poate descuia uși ferecate
Cu lacăte ruginite de timp,
Eu...
Sunt solul iubirii,
Sunt pana ce mângâie
Hârtia cu sămânța păcii,
Chiar dacă chiar pentru o clipă
Raza ce iese din inima mea
Te oprește din rutina ta,
Nu pot să zic decât
Că sunt fericită!
Te iubesc!
Aștept doar să îmi deschizi ceaslovul
Și ceșcuța mea se va vărsa
Doar pentru tine
Cu lumina primită
Iubire!

Trecător printre cuvinte...

Trecător printre cuvinte,
Grăbit de neputințe,
Alergi...
Alergi...
Și nu știi unde.
Te mai împiedici printre file,
Mai stai și cugeți dacă poți,
Și te întrebi:
Ce cauți oare?
Te lupți cu timpul printre cărți
Și crezi că este cel mai rău dușman al tău,
Că nu poți să îl încui în biblioteca
Ce o ai
Să fii stăpânul tu al vremurilor aspre
Să duci solia vremurilor printre veacuri.
Dar timpul nostru este înșelător,
Te trage și te duce spre visare,
Dar uiți un lucru Omule
Ești muritor!
Nu ești stăpânul lumii
În viața asta scurtă.
Degeaba ...
Ești un simplu trecător prin timp!
Nu timpul trece...
Tu pășești prin el
Și simți că trece iute ...
Sau prea greu.

Reflexii..

Am scos din temnița templului meu,
Gândurile și pietrele care m-au împiedicat
Să văd picătura ce cade sub raza privirii tale.
M-am scăldat în lacrima ta,
Până s-a făcut pârâu de iubire.
M-am ridicat și am plecat
Singură spre lume.
Am încercat să te trag după mine,
Dar am greșit enorm
Pentru că am uitat faptul
Că fiecare are drumul său
La timpul său...
Și că eu nu pot schimba lumea.
Atunci am renunțat...
Și m-am schimbat doar pe mine,
În iubire.
Chiar dacă împărțim aceași respirație...
Acelați pat...
Drumurile noastre doar cineva sus le cunoaște.

Piatra lui Sisif...

Suntem orbi care vrem să vedem,
Știind că noaptea nu are sfârșit...
Urcând piatra lui Sisif zilnic,
Care se transformă în stâncă,
Urcăm...
Coborâm...
Și ne întoarcem tot la povara noastră,
Căutând grăuntele adevăratului mister
Ascuns în templul zeilor.
Fericirea...
Copil hrănit cu lacrimi și durere...
Copil ce se vrea doar iubit
Bate la ușa sufletului tău.
Nu ezita ...
Primește-l doar.

Eu bat la geamul tău...

Te-ai născut să simți,
Chiar dacă nu crezi...
Nu simți cum ești lumină
Născută în întuneric?
Ești flacără ce ajungi doar rug aprins
Apoi pară de foc,
Născută prin iubire.
Dărâmă-ți zidul cel zidit de lume
Printre morți...
Dărâmă-ți ignoranța
Născută pentru o haină și un inel.
Iubește solul vieții
Ce stă la poarta ta.
Căzut ești printre trepte..
Nu vezi că mori în fiecare zi
Cu o clipă?
Nu vezi tu apa vieții
Născută prin iubire
Iubite Om.
Privește-mă...
Sunt călăuza ce destinul mă trimite
Să bat la gemul tău,
Cum au bătut și alții...
Și i-ați spânzurat.
Va bate ușor în noapte
Pescarul liniștit
La ușa ce o încui tu doar
De frica neiubirii.
Dacă nu îl vezi
E taina ta...
Dacă nu îl auzi e paguba ta.
Ești șchiop de nu îl urmezi
Și orb de nu îl observi.
Iubite Om
Iubirea e în sufletul tău
Dă-ți voie să iubești...
Dă-ți voie să trăiești.

Iubire..

Te-am găsit tristă pe gănduri,
Cu privirea rătăcită,
Cu suspin pe pleoapa ta
Și cu vise spulberate.
Te-am luat din așternuturi,
Cu mătase te-am schimbat,
Broderii ți-am pus pe tine,
Pietre din tot universul.
Am sperat să-ți deschid ochii
Să te-oprești să mă privești,
Dar erai prea orb pierdut...
Cum credeai că pot sufla...
Fără răsuflarea ta?
Cum credeai că pot dormi?
Fără mângâierea ta?
Vântule ce aduci ploi
Mai oprește-te apoi
Să bați și la casa mea
Să-mi spulberi arșița mea.
Căci mă doare,
Căci suspin.
Am iubire multă în suflet!
Dorule cu multe fețe
Cui să o dau pe lumea asta?
Cănd lumina a pălit
Când luceferi stau să cadă
Când e întuneric afară..
Eu o picătură mică
Stau și luminez ca torță.
Nu mă vezi că nu ai ochi...
Nu mă vezi că ești prea mare...
Și mă calci în picioare,
Eu care visez la tine
Nu doresc decât :
Iubire!
Dar tu Omule nebun
Cum să-mi dai ce tu nu ai?

De dorul tău...

Mă așez să îți scriu o scrisoare
Sau un sms...
Un strigăt de iubire pentru lume.
Am iubire cât un munte,
Să îl urci ce pare greu...
Să-ți trimit cu a mea privire
Asfințitul printre nori.
A picat din cer o pană
Și mi-a dat-o Dumnezeu
Un sărut scăpat cu lacrimi
Epistolă s-o dau de-o ceri.
Să-mi asculțe a mea chemare
Numai îngerii din cer.
Unde ești iubire pură?
În ce colț de rai te-ascunzi?
Unde răsăritul vieții
Te-aîncuiat fără să știu.
Dacă plopii ar avea urechi
Să mă asculte cum suspin
Căci am prea multă suferință
Cu iubire să te-alin.
Unde te-ai ascuns de veacuri
Cupidon cu al tău alai?
Să-mi șoptești să mă opresc
Din iubirea mea de oameni!
Chiar de-aș suferi o viață
A iubii nu mă opresc...
Omule ce fugi de mine
Oare nu vrei să mă privești?
Ce aștepți să plec în ceruri
Să mă plângi atunci că nu sunt?
Mai bine oprește-ți pașii
Dă-mi o floare pe pământ.
Mare ești tu infinit
Să-mi mai mângâi răsuflarea,
Să mă duci pe vânt pe ploi
În grădina raiului.
Eu care visez la tine
Nu doresc decât iubire,
Dar tu omule nebun cum ești...
Cum să-mi dai ce tu nu ai?
Cum să-mi dai ce tu nu vrei?
Dragostea e ca un mire,
Dacă nu-l poftești
Nu vine.
Omule mi-e milă rău
Că te-ai rătăcit prin văi,
Și ai plecat desculț prin lume,
Fără să mă vezi pe mine,
Care stau și te aștept...
Omule...
Eu ..
Te iubesc.
Decăt să iubesc eu munții
Sau pe Dumnezeu ca zeu
Omule...
Plătesc păcatul
Că te iubesc pe tine zău.
Și ți-am dat vlăstari ce cresc
Omule..
Ești orb pe lume?
Voi pleca doar lăcrimănd ..
Drumul meu e numai spini,
Mângâie-mă printre flori,
Dacă nu ...
Eu mă topesc...
Mă topesc de neiubire
Unde ești iubire
Iubire?