Reflexii..

Am scos din temnița templului meu,
Gândurile și pietrele care m-au împiedicat
Să văd picătura ce cade sub raza privirii tale.
M-am scăldat în lacrima ta,
Până s-a făcut pârâu de iubire.
M-am ridicat și am plecat
Singură spre lume.
Am încercat să te trag după mine,
Dar am greșit enorm
Pentru că am uitat faptul
Că fiecare are drumul său
La timpul său...
Și că eu nu pot schimba lumea.
Atunci am renunțat...
Și m-am schimbat doar pe mine,
În iubire.
Chiar dacă împărțim aceași respirație...
Acelați pat...
Drumurile noastre doar cineva sus le cunoaște.