OGLINDA SUFLETULUI TĂU...

Dacă taci și asculți  vocea îngerilor
Nu ești singur!
Miracolul vieții e însăși viața!
Intreabă o floare de pe cămp
Dacă se simte fără de folos...
De vreme că tot se usucă?
Ea îți va răspunde...
Ca este frumoasă prin frumusețea ei...
Întreabă răul
Dacă se simte fără de folos...
De vreme ce curge în același sens?
El îți va răspunde că încearcă să fie doar rău!
Nimic nu e fără de folos pentru Dumnezeu!
Nici frunza care cade...
Gâza care zboară...
Totul există pentru a fi!
La fel și tu...
Doar încearcă să fi tu însuți
Și e de ajuns!
Sufletul tău este oglinda pasului tău.

DANS ÎN IUBIRE...

Nu contează cât de departe ai rătacit
De-a lungul drumului Tău...
Sau dacă te-ai mai oprit...
Dar când te intorci la pieptul meu
Și privești în jur,
La capătul treptelor,
La o distanță de o respirație doar,
Te voi ridica în  iubire...
Și vom cânta dansând printre zări în lumină,
Unde am învățat să iubesc,
Să compun poezii,
Să mă ridic și să merg mai departe...
Chiar dacă cuvântul meu
Moare printre frunze...
Va veni vântul de toamnă și le va duce în patru zări,
Chiar dacă sunt o mlădiță
Iar tu trunchi bătrân bătut de vănt...
Eu sunt mereu veselă că pot auzi foșnetul mantiei tale,
Care așteaptă doar iarna
Și alte mlădițe să-ți crească!
Ca să -ți amintești de mine!