UN POEM ÎN CALEA TA

Din sclavul zilei trecător,
Mai pierd câte un gând clădit
Pe entuziasn și bucurie...
Mai iau o palmă-n piept de la destin...
Învăț răbdarea ce-i ca spuma mării,
Mai las să cada căte-un strop
Din sufletul meu in palma Ta...
Sa -ți crească aripi din lumina mea.
Un strop din viața Ta îl lași la poarta mea
Fără să vrei
În timp ce ieși din viața mea,
Alungat de ignoranța Ta.
Eu sunt bogată prin iubirea ce o port
Firului de iarba și Ție!
Am învățat ce-i dragostea prin suferință...
Am fost ca un cerșetor la poarta mea!
Am stat de vorba și cu Tine...
Poate m-ai ignorat...
Dar nu m-am supărat...
Sunt doar eu ...
Un mic poem în calea Ta străine!
Ce își cânta și dansează trecerea sa
Lăsând o adiere în urma
Prin lacrima și bucuria sa.

SĂRUTĂ-MI PRIVIREA...

Sărută pământul
Și cheama-ma!
Sarută-mi privirea
Și am să te caut...
Săruta-mi pașii că exist!
Sărută-mi picioarele și te voi visa!
Dar nu așa cum ai crede și ai vrea!
Ci prin puterea iubirii
Ce-i poartă spre dragostea de Om...
Sărută-mi lacrima
Și am să zămbesc!
Dar nu cum te-ai aștepta ...
Ci am să-ți răspund cu un surâs
Din toată inima mea!

DE SĂNZIENE FORILE DANSEAZĂ

Îngerii, șoptesc poeme,
În noaptea Sânzienelor...
Dans al forilor
Cu mireasmă de iubire,
Printre picuri de lumina.
Petale bătute de vânt
Ce-ți aduc mirosul pleoapelor
Pe gene.
Cum vrei să dormi ?
Cum vrei să pierzi dansul florilor
Printre poeme?
Trezește-te  și dansează hora Sănzienelor pe câmp!
Cu felinare-n suflet
Ce-ti luminează calea ca o candelă în geam!
Surâsul tău...
Mă îmbie să gust dulceața florilor de iunie!
Să-mi împletesc coroană din flori culese de pe rouă
Cu dragoste și cu scănteie de lumină.
Te aștept la hora Sănzienelor pe cămp.

AM POPOSIT AICI PENTRU TINE...

Am poposit aici pentru Tine,
Cuvintele sunt porti către suflet si galaxii.
Bucuria mea este să te fac să zâmbești...
Să asculți muzica ce curge dintr-o lacrimă,
Din vârful clapelor de pian
Ce le ating printr-un sărut!
Simfonie...
Regăsire...
In liniștea nopții ce răzbate prin poieni,
Ca o revelație a visului visat...
Un concert al sufletului pentru Tine
Ce așteaptă sa-l umpli cu privirea treptelor de lumina,
Ca o impăcare a clipelor de bucurie
In eternitatea clipei
Pentru eternitate!
Ma împac cu tine ca intr-un joc de copii...
Chiar daca nu ne-am văzut niciodată!
Respir prin strigătul apei
Care răzbate prin pasii universului
Cu tandrețe,
Ca o ultimă speranța
Ce se inalța
De la pământ prin lacrima mamei
Sus la stele.

PORTI INTRE SUFLETE...

Am deschis poarta intre doua lumi.
Perdeaua s-a rupt
Dincolo de bariere!
Nu mai sunt doar eu,
Desertaciune...
Amagire...
In groapa acestei lumi in transformare!
Sunt mii de stele
La picioarele Templului soarelui
Si Lumii!
M-am trezit cautand pe Dumnezeu
In valea Tacerii
Sub flautul rasaritului
In dansul planetelor.
Sunt intre alfa si omega...
Am rupt pergamentul ascuns
Prin puterea adevarului si a dorintei.
Iubirea este cheia ce am primit-o in vis
Si o dau mai departe...
Prin bucuria de a darui!
Darul ce se intoarce inzecit
In lacasul de unde a pornit!
Nu ma judeca ca mai uit cate o virgula,
Sau o cratima...
Nu te lasa orbit de ambalaj...
Trecator in creatie...
Ci priveste in adancul vibratiei ce trece prin
Cuvinte...
Pentru Tine...
Pentru lume!
Mesajul meu e Iubirea!
Chiar daca razele care ajung la tine
Pe carari ascunse...
Se mai pierd pe la porti incuiate...
E greu sa rupi lacate ferecate
De lanturi si rugina de timp!
Nu crezi?
Incearca si tu!
Bate cu mine la portile ce nu ti se deschid...
Si nu pleca ...
La prima furtuna ce-ti iese in cale!
Calator descult printre cuvinte
Poleite cu dantele aurite...
Hai vino...
Si vezi ...
Dansul sufletului printre emotii...
Nu a cuvintelor goale...
Am daruit iubire prin trecerea mea
In lumea Ta...
Care  pentru o bucata de Timp,
E si a mea!
Dar nu-mi cladesc castele pe nisip miscator
Ca la prima bataie a vantului
Ce am cladit ...
Sa se  darame!
Castelul meu e ascuns in inima Mea!
Vanturile au batut la poarta Mea!
Furtunile au vrut sa renunt !
Dar nu au putut sa  ma induplece!
Chiar daca m-au gasit goala si desculta
In casa sufletului meu...
E caldura mereu!
Petru ca Domnul e musafirul meu...
Si eu sunt al sau musafir pe pamant.
Pasul mi-l poarta prin lumina sa
Incaltari nu are nevoie la poarta sa!
Goliciunea trupului mi-o imbraca prin mantia sa!
Atunci trecator ce-mi judeci trecerea mea?
Te impiedici de virgula mea?

ANOTIMPURI PESTE ANI

Rasuflu o scânteie de lumina,
Cuvântul freamată sub penelul meu...
Culorile se innoadă
Ca un sonet pe portativ.
Alerg printre culori si note muzicale.
Gandurile mele sunt raze de curcubeu
Ce bat la poarta sufletului
Ca un suras al bucuriei inimii.
Iubesc anotimpurile
Si mă regasesc in fiecare!
Ca firul de iarba ce se transformă in fulg de nea,
Ganduri ce apar de pretutindeni si dispar în neant.
Ca o hrana a sufletului
Și dar a lui Dumnezeu,
Ce mă invaluie cu mantia spiritului său,
Ca un balsam a bucuriei.
Suntem fii de cioplitori in stele,
Ne modelam destinul
După cum vrem noi...
Sau altii...
Cădem ...
Ne ridicam...
Și mergem inainte,
Traim tristeți..
Traim si bucurii...
Sub soare sau vânt,
In anotimpurile vietii.

LACRIMA MACILOR

Macii au inceput sa planga
In pasul dansului tau descult prin iasba...
O aripa aluneca si vrea sa te atinga
Sarutandu-te in graba printre
Florile alese.
Vara paseste in pas de dans
Cu pasari ce sunt gandurile
Care ma ard de nerabdare
Ca sa ascult...
Lacrima ce cade
Printre roua diminetii!
Macii plang de dorul gandurilor mele...
Facandu-mi carare printre ei...
La pranz...
Cand se asterne raza soarelui
Printre clipele timpului
Care ma chinuie sa tac
Eu zambesc discret
Hranindu-mi sufletul cu amintiri
Si cu iubire,
Printre lacrimile macilor
Care se scutura
In bataia vantului.

UN STROP DIN SUFLETUL MEU

Un strop din sufletul meu
Ți l-am pus in palmă
Ca sa-ți dau aripi viselor să zbori!
Un strop din sufletul Tau
Il lași fara să vrei...
Un timp ce ieși din viata mea
Alungat de invidia Ta!
Eu sunt bogată prin iubirea
Ce o port firului de iarbă și ție!
Dacă nu aș fi invățat iubirea necondiționata
Aș fi fost ca un cerșetor
Care cerșea doar aprobarea Ta...
Dar vezi tu...
E atat de greu să mulțumești pe toata lumea...
Incât prefer sa fiu doar Eu de vorbă cu Eu ...
Pentru Tine!
Chiar dacă am căzut în genunchi în intunericul nopții
Și m-am rugat pentru Tine si lume
Daruind lumină
Din flacara mea
Eu tot te iubesc!

DE CE?

Inimi ranite...
Suflete zdrobite...
De dragoste si de iubire,
Scaldate in apa vietii
Ce curge la picioarele templului suflet,
Si spala cu lacrima sa ganduri rostite
Ganduri negandite.
Alergam dupa fericire
Zbatandu-ne din coate....
Calcam prietenii pentru ce?
Si ne facem griji ...
De ce oare?
Cand fericirea e oglindita in suflet
Te asteapta sa-i simti atingerea
Prin lucruri marunte
Adunate manunchi,
Cand viata iti aduce in prag oameni care
Nu par intotdeauna ce par a fi
De ce Doamne?
De ce?
De ce ne ascundem de noi?
De ce fugim spre lumi plutitoare...
De ce?
Cand bucuria bate in geam
Prin bucuria ce o faci celor din jur doar!
De ce tot mai multi se pierd in principii
Cladite de ego
Si suflet ranit?
De ce?
Caci drumul la tine Doamne
E drum pavat printre spini
Pentru a ascunde iubirea de lume
In sufletul tau de copil!

NU AM ZAVOR LA CASA MEA...

Averea mea in asta lume
Nu e masina si nici vila,
Averea mea nu o pazesc de hoti
Ca nu mi-o fura nimeni!
Caci sufletul  e poarta casei
Ce sta de straja prin iubire
Daca inveti sa daruiesti
Ai bucuria sa  primesti!
Nu am zavor la casa mea...
Poarta la curte am daramat-o!
Caci frica nu imi e de nimeni pe lume
Ca poate sa-mi fure cineva
Toata lumina mea.
Am bogatie in cuvinte...
Blandete in gesturi si in fapte
Transced prin ochii sufletului meu
Voalul de ceata prin iubire.
Te chem sa mergem impreuna,
Acolo unde-i bucurie
Dar nu prin minciuna si inselare
Ci prin cuvant si adevar!

PRIETENI SAU...

La poarta sufletului meu
Ciocarlia si-a facut cuib.
Canta de dor si de iubire
Sa-ti aline prin tril si bucurie.
Iar eu cu cuvantul si culoarea
Deschid porti intre lumi 
Dar nu las sa-mi scrie trecutul pe nimeni...
Prezentul il simt cum vibreaza in geam...
Viitorul pe varf de condei ma dezmiarda,
Il modelez doar cum vreau tot eu.
Caci viata e o arta de vrei s-o traiesti,
Nu cum vor altii sa-ti sufle in ciorba...
Sau sa traga de tine pentru a lor interese subtile ce au.
Eu cred in lumina in vise in  mine...
Dar cred  in medalie ce are revers!
Cadem...
Ne ridicam...
Trecem obstacole...
Ne impiedicam..
Dar drumul vietii nu-i  terminat cand vrei tu.
Canti cantecul chiar daca vocea ti-a ragusit,
Vioara si-a rupt coarda...
Sau dirijorul a imbatanit.
Cand cazi doar atunci poti afla  ce prieteni  ai...
Te ridici...
Sau  esti calcat  ca sa mai suferi un pic.
Dar puterea se afla in tine
De crezi cu adevarat in iubire!
 

CERSETORI LA TEMPLUL UITARII...

Cersetori la templul uitarii,
Cersim iubire ca sa uitam de durere...
Cersim compasiune ca sa ne simtim umani...
Cersim apreciere ca sa simtim ca avem valoare.
Dar uitam sa mai credem in noi
De frica esecului posibil.
Uitam sa ne numaram pasii spre cunoastere
De frica foamei de bani...
Uitam sa mai fim copii de frica sa nu rada lumea de noi...
Dar mai intai de toate  uitam drumul
Pe care am  pornit...
Misiunea  de a invata ce e iubirea!

AM ALES...

Am ales sa nu fiu constransa de nimic!
Am ales libertatea!
Dar cu ce pret?
A iesirii din tiparele obisnuintei
Cu pretul necunoscutului...
Detasandu-ma de trecut
In pasul prezentului
Pasind  clipa care mi-a coloratsufletul
Prin iertare si iubire.
Am primit o noua sansa
In bucuria de a fi om
Castigand dreptul la adevarata viata renascuta
Din propriile greseli,
Intre implinirea sufletului
Scriindu-mi romanul trait de mine
Nu dupa constrangerea celor din jur.
Acum bumerangul ii priveste in fata
Pentru ca au uitat legea iubirii!
Iar motivele negarii ei te  gasesc si te lovesc.
Chiar daca mai mergi un kilometru in plus pentru
A ajunge la destinatia gandului dintre lumina si bucurie
Ca un mesaj pentru lume...
Ca un strigat de bucurie....
Cu zambetul care nu se pierde
In oceanul timpului
Spera ca sacrificiul tau nu este in zadar!

IUBEȘTE!

Lacrimi de cristal rătăcesc în oglinda sufletului meu.
Picături de lumină se zbat la poarta timpului rasare
Să rupă sigilul intunericului ...
Să spele pasul Tău
Care plutește prin iubire și ură.
Incearcă să-ți reamintescă ce știai și poate
Ai uitat de griji.
Chemarea ce zeii misiune ți-au dăruit-o In visele dintre noapte și zi,
Răsturnând pocalul bucuriei și a tristeței
Ca să inveti zborul spre acasă
Prin zbuciumul minții și a inimii;
Să-ți clădești castele de nisip
In deșertul cunoasterii
Prin puterea iubirii.
Sa-ți speli bucuria in oceanul tristeței
Iarași și iarași ...
De cate ori uiți că esti inger cu chip de om
Și iți cresc aripi de matase noaptea cand zbori!
Iar dimineața vlăguit de nesomn te intorci
In inchisoarea trupului zidit din lut și udat cu apă.
Iubeste doar prin chemarea sufletului Tau:
Iubește!
Iubește!
Și iarași iubește!
La poarta timpului nu este ceas.
Este doar cunoaștere,
Zidita printre caramizile mintii.
Iubește!

VISE...

Viseaza-ti visele sub streasina ploii...
Chiar daca ziua te indeamna la munca...
Si visul e o munca a constintei  la poalele
Dintre durere si bucurie...
Un cantec intre culoare si sunet
O unda de speranta ce bate la poarta
Sufletui tau...
Dar daca nu-i  deschizi...
El pleaca.
Si nu ai certitudinea ca mai revine.
Chiar daca-l chemi
Si-l strigi pe nume!
Visule...Te visez...Si te chem!
Dar ce pacat ca nu ti-am deschis fereastra
Cand adierea vantului te-a adus la mine
Copil eram in casa tatalui meu,
Dar imi era frica sa cer ...
Sa visez.
Am alungat fiorii unei iubiri
Pentru a fi doar copil cuminte!
Dar ce pacat ca visul  a plecat
La poarta altui copil.
Acum mi-am cladit  ziduri de foc
Sa ma ard daca uit sa iubesc...
Degeaba mai chem copilul cuminte
Sa bata in geamul copilului nebun
Ce sunt tot eu...
Dar la un veac distanta de mine.

CHEIA SUFLETULUI ESTE...

Fiecare moment este unic!
Daca dai sens vietii tale
Atunci poti sa privesti totul cu detasare.
Chiar si moartea nu te poate speria.
De aceea nu poti sa te ascunzi.
Dar traieste-ti viata cu bucurie!
Nu fi un mort viu
Ce-ti calci  in picioare dorinte de implinit inca inainte de a se naste,
De frica esecului...
Permite-ti sa iubesti neconditionat totul!
A rade este un limbaj ce te conecteaza unii cu altii.
Nu uita ca te-ai intrupat in clipa fericirii
Din lacrima si suspinul mamei.
Ai auzit soapta gandului nerostit:
Iubeste!
Iubeste!
Iubeste chiar daca esti trist sau deprimat!
Iubeste chiar daca  uneori ti-ai pierdut orice speranta!
Canta romanta sufletului tau
Chiar daca consideri ca nu ai voce!
Vei fi auzit de sufletele care rezoneaza cu tine
Tot prin iubire!
Nu crede ca banii pe care-i doresti iti deschid toate portile!
La poarta sufletului poti bate si cu buzunarele goale,
Bate..
Ce mai astepti!
Sunt usi care se deschid doar o data in viata!
Cheia o primesti pentru o viata...
Dar momentul depinde doar de Tine!
,,Bate si ti se va deschide!"
,,Cere si ti se va da."
Dar cheia este tot iubirea!

TE ASTEPT...

In parc stau singura pe o banca...
Mi-a lipsit surasul tau.
Cantecul primaverii razbate prin pasul tau,
Vantul cu parfum de salcam,
S-a ratacit de atata cearta cu plopii singuratici.
Un pumn de praf  de stele,
Razbate printre crengi...
Ce sunt doar amintiri ale durerii...
Cuvinte...
Ciripituri de vrabii...
Dans al fluturilor rataciti printre flori,
Razbat printre fiori...
Ale unei amintiri grabite cazute la picioarele
Timpului salbatic
Orologiu stricat....
Te intreb?
Te-ai grabit sa asculti cantecul serii?
Ca un spectator in trecere printre noi?
Dupa un deceniu de melancolie?
Atunci...
Demult...
Pasii tai razbat cararea pana la banca pe care stau
Si te astept cu iubire .

TRECEM PRIN VIATA....

Trecem prin viata uitand sa fim recunoscatori
Pentru darul primit.
Deschidem usi care ne-au fost inchise
Pentru ca nu ne-am invatat lectia.
Dar ea revine sub alta forma
Prin alti oameni...
Prin situatii asemanatoare
Si ne pandeste la tot pasul sa-i dezlegam misterul.
Uneori preferam sa amanam
Sau sa fugim din fata lor,
Cautand,,zona de confort"
Unde e ,,cald si bine".
Uitam pentru ca gerul e pentru a incalta
Cersetorul ce-ti bate-n usa...
Uitam ca arsita e pentru a da o cana de apa....
Sau ploaia  cade pentru a -ti spala cugetul murdar
Care nu se vede dar isi cere botezul prin lacrima printului
Deghizat in cersetor
In pragul cugetului Tau.

INSUSI OMUL...

Bucuria omului e insusi Omul!
Care a uitat lacrima stearsa pe furis
De dragul zambetului de astazi,
Pentru examenele vietii la scoala rugaciunii,
Primind ca rasplata nu ceea ce lupta,
Ci ceea ce devine in constiinta
Chiar daca oamenii vad doar ceea ce vor.
Rataciti la poarta destinului ...
Fata in fata cu necunoscutul
Zilnic calcand de multe ori prietenii de o viata
Pentru a isi hrani trupul si a uita de suflet
In maratonul pentru o paine
Uitand iubirea calcand-o in picioare
In jungla iluziei si a minciunei.
De ce oare?

SCRISOARE CATRE SUFLETUL MEU

Cand prietenii m-au tradat,
Viata m-a lovit prin experiente neasteptate...
Dumnezeu mi-a fost alaturi si mi-a dat putere,
M-a facut sa nu ma simt singura,abandonata si neiubita.
Chiar daca ploua
Visele nu-mi sunt udate de lacrima norului
Si a indoielilor.
Stiu ce-i amarul...
Dar bucuria e ca un balsam.
E lucru mare in viata sa poti sa daruiesti iubire
Chiar daca esti uneori trist,parasit si singur
Pe drumul Tau in noapte spre lumina.

SUNT DOAR EU...

Sunt Tu,
Tu esti Eu,
Suntem scantei dintr-un intreg.
Esti totul ce curge din Tot;
Sunt stanca,
Sunt fluture,
Sunt echinoctiu vrajit printre nori.
Sunt steaua polara
Din vis ce-ti apar.
Sunt vultur cu aripi de foc!
Sunt vant ce vuieste furtuni printre nori.
Sunt colt de rai pentru cei cu inima deschisa.
Sunt frunza,
Sunt viata,
Sunt clipa dintre apus si rasarit.
Sunt apa
Ce-ti spala pasul tau prin noroi,
Sunt Eu...
Ce-ti arat ce-ai uitat sa mai crezi,
Caci  iubirea trezeste sufletul adormit
Ce-a uitat ca traieste pentru bucuria de a iubi.