IUBEȘTE!

Lacrimi de cristal rătăcesc în oglinda sufletului meu.
Picături de lumină se zbat la poarta timpului rasare
Să rupă sigilul intunericului ...
Să spele pasul Tău
Care plutește prin iubire și ură.
Incearcă să-ți reamintescă ce știai și poate
Ai uitat de griji.
Chemarea ce zeii misiune ți-au dăruit-o In visele dintre noapte și zi,
Răsturnând pocalul bucuriei și a tristeței
Ca să inveti zborul spre acasă
Prin zbuciumul minții și a inimii;
Să-ți clădești castele de nisip
In deșertul cunoasterii
Prin puterea iubirii.
Sa-ți speli bucuria in oceanul tristeței
Iarași și iarași ...
De cate ori uiți că esti inger cu chip de om
Și iți cresc aripi de matase noaptea cand zbori!
Iar dimineața vlăguit de nesomn te intorci
In inchisoarea trupului zidit din lut și udat cu apă.
Iubeste doar prin chemarea sufletului Tau:
Iubește!
Iubește!
Și iarași iubește!
La poarta timpului nu este ceas.
Este doar cunoaștere,
Zidita printre caramizile mintii.
Iubește!