UN POEM ÎN CALEA TA

Din sclavul zilei trecător,
Mai pierd câte un gând clădit
Pe entuziasn și bucurie...
Mai iau o palmă-n piept de la destin...
Învăț răbdarea ce-i ca spuma mării,
Mai las să cada căte-un strop
Din sufletul meu in palma Ta...
Sa -ți crească aripi din lumina mea.
Un strop din viața Ta îl lași la poarta mea
Fără să vrei
În timp ce ieși din viața mea,
Alungat de ignoranța Ta.
Eu sunt bogată prin iubirea ce o port
Firului de iarba și Ție!
Am învățat ce-i dragostea prin suferință...
Am fost ca un cerșetor la poarta mea!
Am stat de vorba și cu Tine...
Poate m-ai ignorat...
Dar nu m-am supărat...
Sunt doar eu ...
Un mic poem în calea Ta străine!
Ce își cânta și dansează trecerea sa
Lăsând o adiere în urma
Prin lacrima și bucuria sa.