Sentimente albastre ca cerul
Cuvinte și doruri ce vin...
Albastre și seci sunt privirile noastre,
Obosite de zbucium și alergare,
Speranțe deșarte scrobite cu gânduri,
Ce se sparg în cioburi.
Speranțe și vise
De copil regăsit
În pustie,
E inima mea copleșită acum.
Cu flori și cu verdeață,
E primăvară ca o simfonie
E bucuria că trăim și că iubim.