Albastre și seci sunt privirile noastre,
Obosite de zbucium și alergare,
Speranțe deșarte scrobite cu gânduri,
Ce se sparg în cioburi.
Speranțe și vise
De copil regăsit
În pustie,
E inima mea copleșită acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu