CHEMARE...

Din pietrele aruncate în noi,
De trecerea vremurilor albastre,

Te chem
Hai vino să plecăm în lume
Unde dorul e trambulina spre viață,
Într-un decor mângâiat de poarta ce duce spre vise.
Hai vino să plecăm în abis
Amîndoi să ne pierdem în mare ,.
Hai vino ia-Mă de mână
Să iubim pescărușii ce sărută briza mării.
Hai vino într-o clipă
Să zburăm spre lumină
Unde munții sunt perle văzute din nemărginire...
Hai vino...
Brațul Meu te așteaptă să sădim dragostea în lume,
Chiar dacă au aruncat cu pietre în veșmântul
Care l-au vândut pe doi gologani...
Și au dat cu zarul pentru mantia Mea de lumină...
Hai vino...
Chiar dacă crezi că te-ai rătăcit pe drum,
Felinarul Meu îți va săruta inima
Unde comoara ta e dragostea Mea
Pentru tine și lume.
Hai vino...
Te aștept.

POEM LA FEREASTRA TA...

Poem la fereastra ta îți cânt,
Te ating cu un sărut și-ți șterg lacrima ce te doare,
Chiar dacă nu mă poți zări
Ochii tăi...
Pleoapa ta...
Mă privește sfioasă.
Știu că te dor neputințele,
Știu că te dor pașii mei ce încalecă ploaia,
Știu că ochii tăi de copil privesc spre viață,
Copilă ce-ți cunosc doar Eu durerea,
Copilă ce Mă chemi cu un surâs;
Crezi că poți să fugi de iubire?
Crezi că lacrima ta va spăla amintirile?
Îa-Mă de mână și vino spre soare,
Chiar dacă nu pot să-ți dau luna de pe cer,
Te îmbrac cu freamătul vieții,
Te sculptez cu penelul sufletului
Ca să-ți amintești că exist,
Ca un apus luat de briza mării,
Pentru că marea iubește pescărușii
Iar pașii tăi îi adoră că exiști,
Hai vino să sculptăm vise
Din pietre aruncate în noi,
De trecerea vremurilor albastre.
Hai vino să plecăm în lume
Unde dorul e trambulina spre viață,
Într-un decor mângâiat de poarta ce duce spre vise.
Hai vino să plecăm în abis
Amîndoi să ne pierdem în mare ,.
Hai vino ia-Mă de mînă
Să iubim pescărușii ce sărută briza mării,
Hai vino într-o clipă
Să zburăm spre lumină
Unde munții sunt perle văzute din nemărginire...
Hai vino...
Brațul Meu te așteaptă să sădim dragostea în lume,
Chiar dacă au aruncat cu pietre în veșmântul
Care l-au vândut pe doi gologani...
Și au dat cu zarul pentru mantia Mea de lumină...
Hai vino...
Chiar dacă crezi că te-ai rătăcit pe drum,
Felinarul Meu îți va săruta inima
Unde comoara ta e dragostea Mea
Pentru tine și lume.
Hai vino...
Te aștept.

SIMFONIA ALBASTRĂ..

Eu te iubesc
Așa mică cum ești,
Dar mare în sufletul meu.
Chiar dacă te simt ca o furnicătură
Pe o frunză luată de vânt
Ce-mi aduce o petală ce îmi zâmbește
Luată din călimara cerului.
Dulcele tău chip ce tresare
Atunci când te ating cu privirea
Poem de rază pe o clipă,
Poem ți-am compus când visezi.
O lumină ce geme pe gene
Vreau să ți-o iau cu un sărut
Ce alunecă și se transformă în râuri
Ca într-un dans cântat din inimă.
Într-o vară la o fereastră
Un sărut mi-ai trimis
Să-l mângâi să-mi amintesc de chipul tău
Împietrit de dureri și neputințe
Ca să știu că voi pleca
Într-o seară după ce-ți spun
Doar că te iubesc.

ASCULTĂ LINIȘTEA.....

Chiar dacă freamătă vâtul
Privește zarea.
Chiar dacă nu te simți un copac
Sau o boabă de rouă,
Ieși din închisoarea minții
Ce te-a ținut încătușat în labirintul clădit din pietre.
Trăiește liniștea.
Unde?
Aici și Acum.
Ea e picătura de speranță ce a evadat din închisoarea minții.
Privește-i doar forma
Care poate fi profesorul tău
Ca rodul viței de vie
Ori unde vei fi simte-te că ești însuși viața.
Acceptă că într-o zi visul gîndului
Răzvrătit din călimara cu culori
Va păli în viața ta
Și te va face să te simți din nou Om.
Cufundă-te în sentimente
Ca să simți că ești una cu clipa de Acum,
Chiar dacă mâine zbori spre alt răsărit
Ce-i conținutul vieții tale.
Tu ești viața...
Tu ești conștiința
De dincolo de Acum
Ce s-a ascuns în liniștea toamnei
După broderia frunzelor
Ce ți-a cântat rapsodia.
Trăiește viața prin ochii primăverii
Ce-i rodul pământului adormit.

DACĂ M-AI IUBI...

Dacă m-ai iubi măcar cât pentru o clipă
Ai vedea că port în mine
Strălucirea ta,
Chiar dacă am poposit
În deșertul ce îți era frică,
Eu pot fi chiar și vînt
Ocean...
Sau stea,
Dacă mă lași să cred în vise.
Te-am purtat prin lume
Fără să cred în voi
Dar acum m-ați găsit
Născută din bobul de nisip
Ce rătăcea pe o plajă
Adusă doar de briza mării
Pentru că suntem făcuți de mâna
Aceluiași suflet
Care sărută iubirea
Din pleoapa sa.

AM CĂUTAT COMORI...

Am căutat comori
Pe drumuri rătăcite,
Am plâns la căpătâi
Ca pace să avem,
M-am ostenit postind
Cerând te miri ce...
Și mă rugam citind
Cuvinte din ceaslov
Dar am învățat târziu
Că cheia e în vise
Că zarul poate fi deschis
Prin crez și prin iubire,
Căci a iubi pe lume
E alchimie veche
Ce vântul nu o oprește
Și briza mării te sărută
Cu răsuflarea dulce
Cu un suspin pe pleoapă
Și cu lumină în suflet.

COPILE TU...

Copile cu ochi senini,
Copile ce te naști azi ce ai venit în lume sărman,
Copil cu suflet și cu dor
Nimeni nu cred că te-a legănat
Așa cum lira mea ți-o cântă
Ca pasul tău străine,
Să bați la uși străine,
Să bați la uși închise.
Te-am văzut și izgonit
Bătând la uși cu lacrimi,
Copil ce numai tu împarți o mângâiere
Doamne doar tu,
Ești lumina mea,
Viața ne-ai dăruit-o nouă
Ca să cunoaștem  ce-i iubirea.