M-AI ÎNTREBAT CINE SUNT...

Sunt un înger cu chip de femeie
Ce mi-am frânt aripile în cădere...
Sunt o mamă ce-am zămislit doar fii pentru lume,
Sunt o apă ce mă hrănesc cu lacrimă și iubire
Ce pot spăla îndoielile cu cuvântul meu!
Sunt chip de lut ce pot să zâmbesc chiar dacă sunt tristă...
Pentru că trăiesc doar clipa de acum!
Căci ieri...
Sau mâine poate fi doar o amăgire...
Ce te înlănțuie doar în visare!
Am fost cândva o umbră printre morți...
Ce-am fost grațiată doar
Să-ți spun ce poți să pierzi daca iubirea
O lași uitată printre rafturi prăfuite!
Acum sunt ca o stâncă printre valuri...
Furtunile mi-au sărutat picioarele...
Și lacrimile mi le-au șters,
Mi-au spart lacatul sufletului meu,
Să nu mai am grijă de chei .
Acum să ajungi la poarta Tăcerii nu e greu,
Să-ți umpli paharul
Din iubirea mea
Pe care am primit-o...
Și o dau mai departe...
Trecătorului desculț,
Văduvei obosite,
Orfanului flămând
Iar ție ...
Doar îți reamintesc ce ai uitat de griji,
Că nu ești singur pe cărarea Ta,
Iar dacă te-ai rătăcit fără să vrei...
Un felinar în noapte tot zărești!
Un zâmbet cald de dincolo de val primești,
Iubind ai cheia
Ce poate rupe lanțuri...
Lacăte ...
Și inimi învrăjbite!
Iertând ai uși deschise!
Iar dăruind ai Viața.

UITARE...

Uitasem să mai cred în mine,
Să-mi dăruiesc o clipă de visare,
Să -mi văd din nou agenda de dorințe,
Să sper în clipa de miracol,
Să mai zâmbesc din când în când!
Și am uitat să cred că sunt și oameni  printre oameni...
Ce te ajută să respiri adânc...
Să crezi în clipa de iubire.
Dar căutând în sacul cu obiecte învechite,
Răspunsul l-am zărit cât ai clipi
Căci viața trebuie trăită azi nu ieri sau mâine!
Și dragostea clădită printre clipe,
Ca să topească suflete împietrite!

CUVINTE....

Dumnezeu se roagă de oameni
Sau oamenii se roagă lui?
Cea mai mare iubire este tot pentru el
Iar restul pentru cei din jur.
E cale lungă de ani și ani de frământări
Să ajungi să înțelegi chemarea lăuntrică
Care nu are cuvinte...
Chemarea vieții
Chemarea în iubire...
Atunci lacrima ta se va schimba în bucurie.
Am renunțat a mai picta pe pânze
Pentru că am primit darul de a picta
În inimile oamenilor.
Mi-am înmuiat pensula în iubire
Și am deschis porți
Ferecate în conștiință...
Poate acum bat la poarta ta
Pentru că sunt trimisă...
Mâine voi bate la fereastra ta
Și tot voi găsi o cale
Să semăn ce am primit...
Vreau doar să împart
Darul meu cu tine...
Nu fi trist!
Tristețea e doar
Poteca ce duce la inima ta
Pentru a găsi bucuria
De dincolo de cuvinte!

VIAȚA CA UN CARUSEL...

Viața e doar un moment ce-ți aparține!
Să nu te oprești din drum
Crezând că ai totul...
Călător desculț printre poieni!
Trupul tău aparține pământului...
Sufletul nu-ți aparține...
Familia ta,
Copii tăi...
Aparțin inimii tale...
Talentele tale
Aparțin circumstanțelor...
Amintirile...
Aparțin timpului!
Hainele de pe tine...
Banii tăi...
Nu ți-au aparținut niciodată!
Atunci...
Ce crezi că duci în valiza ta
Pentru a deschide poarta timpului?
Pentru a trece dincolo nestingherit?
E doar Iubirea!
Care acum o vinzi pe bani...
Sau o ignori...
Dar care știe să ierte!
Trecător nebun
Dacă mâine ți-ar suna ceasul...
Valiza ta e goală?

Sunt doar om...

Sunt doar om,care mă lupt cu mine...
Viața îmi răspunde la gânduri prin fapte...
Unele lucruri vreau să le schimb în mine,
Să las tăcerea să se contopească cu realitatea...
Să văd dincolo de gândul nostru...
Să mă inpac cu mine
Sătulă de atâtea piedici,
Dar îndrăznesc...
La sfârșitul zilei sunt tot om!
Modelat din aluatul
Iubirii pentru oameni
Cu chip de femeie,
Cu amprenta lui Dumnezeu în suflet!
Uneori dezgustată...
Dar gata să o iau de la început
A doua zi .
Sumt om doar...
Ca și Tine!