Sunt un înger cu chip de femeie
Ce mi-am frânt aripile în cădere...
Sunt o mamă ce-am zămislit doar fii pentru lume,
Sunt o apă ce mă hrănesc cu lacrimă și iubire
Ce pot spăla îndoielile cu cuvântul meu!
Sunt chip de lut ce pot să zâmbesc chiar dacă sunt tristă...
Pentru că trăiesc doar clipa de acum!
Căci ieri...
Sau mâine poate fi doar o amăgire...
Ce te înlănțuie doar în visare!
Am fost cândva o umbră printre morți...
Ce-am fost grațiată doar
Să-ți spun ce poți să pierzi daca iubirea
O lași uitată printre rafturi prăfuite!
Acum sunt ca o stâncă printre valuri...
Furtunile mi-au sărutat picioarele...
Și lacrimile mi le-au șters,
Mi-au spart lacatul sufletului meu,
Să nu mai am grijă de chei .
Acum să ajungi la poarta Tăcerii nu e greu,
Să-ți umpli paharul
Din iubirea mea
Pe care am primit-o...
Și o dau mai departe...
Trecătorului desculț,
Văduvei obosite,
Orfanului flămând
Iar ție ...
Doar îți reamintesc ce ai uitat de griji,
Că nu ești singur pe cărarea Ta,
Iar dacă te-ai rătăcit fără să vrei...
Un felinar în noapte tot zărești!
Un zâmbet cald de dincolo de val primești,
Iubind ai cheia
Ce poate rupe lanțuri...
Lacăte ...
Și inimi învrăjbite!
Iertând ai uși deschise!
Iar dăruind ai Viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu