PAȘI PRINTRE VOI...

Mi-am înmuiat pensula
În călimara cu poeme
Și ți-am scris o slovă
Din lacrima universului
Care  sărută
Stelele prin picătura lor.
Albastrul cerului presărat
Cu luceferi
Își întinde o aripă moale
Peste noapte până în zori,
Te eliberează grațios de clipa
Trecutului...
Pentru a gusta din cupa prezentului
A spera la ploaia de iubire
A cântecului fără cuvinte
Ce își caută desculț
Atingerea sufletului.
M-am născut rătăcită
În ecoul anotimpurilor...
Am pierdut visele care alergau
Și fugeau din calea mea,
Pentru că nu erau scrise pentru mine...
Chiar dacă le doream.
M-am trezit biciuită de durere
Pentru că am venit goală pe lume!
Ploaia mi-a spălat
Zgura ce-mi umbrea
Răsăritul
Din călimara de aur!
Fulgii de nea din părul meu
Mi-au brăzdat sufletul
Cu trecutul timpului
Ca un vals între lună și soare.
Mi-am pictat dorințele cu nuanțe de curcubeu,
Dar nu am știut că
Neputințele mele vor fi
Aripi ale îngerilor care
Cu câteva bătăi
Mă vor feri de ploi,
Iar cerul va privi
La tine prin ochii mei...
Iar eu voi fi
Doar o sirenă care
Nu va putea să pășească pe pământ
Pentru că tălpile mă vor arde!
Dar voi pluti
In lacrima universului
Ce îi oceanul sădit de Dumnezeu pe pământ
Unde voi dansa printre
Stropi...
Culoare...
Și muzică
Doar iubirea
Ce-i scrisă tot pentru Tine!