VOCEA CLIPEI...

Ascult vocea clipei și mă cutremur...
Ascult pasul țesut pe covorul hărții cerești.
Ascult freamătul dintre echinocții
Și primesc nota pe portativ
Care o împletesc cu o culoare
Într-un vals magic.
Frumusețea cosmică mă duce acolo
Unde cântecul se împletește cu Tine.
Vreau să fiu  cât mai aproape de clipă
Să am la îndemână culori și fire de mătase
Pe care grația divină
Le imbracă într-un veșmânt care freamătă
Atunci când harpa Ta,
Se oprește pentru o clipă
Din vocea amurgului.
Îi mulțumesc clipei
Că m-a condus într-o lume pe care
Nici nu poți visa,
Pentru că-i pierzi ritmul.
Pentru căteva note cerești
Ce s-au rotunjit prin mine,
Perfect acordate!
Nu mă grăbesc...
Le ascult...
Lăcrimez...
Și îmbrățișez ritmul
Care curge ușor spre tine,
Prin aripi de lumină
Peste vocea Timpului,
Să-ți sărute corzile sufletului
Cu iubirea sa.
Acum mă opresc din dansul împletit al cerului
Și murmur doar în taină.