Bucuria omului e insusi Omul!
Care a uitat lacrima stearsa pe furis
De dragul zambetului de astazi,
Pentru examenele vietii la scoala rugaciunii,
Primind ca rasplata nu ceea ce lupta,
Ci ceea ce devine in constiinta
Chiar daca oamenii vad doar ceea ce vor.
Rataciti la poarta destinului ...
Fata in fata cu necunoscutul
Zilnic calcand de multe ori prietenii de o viata
Pentru a isi hrani trupul si a uita de suflet
In maratonul pentru o paine
Uitand iubirea calcand-o in picioare
In jungla iluziei si a minciunei.
De ce oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu