Nu contează cât de departe ai rătacit
De-a lungul drumului Tău...
Sau dacă te-ai mai oprit...
Dar când te intorci la pieptul meu
Și privești în jur,
La capătul treptelor,
La o distanță de o respirație doar,
Te voi ridica în iubire...
Și vom cânta dansând printre zări în lumină,
Unde am învățat să iubesc,
Să compun poezii,
Să mă ridic și să merg mai departe...
Chiar dacă cuvântul meu
Moare printre frunze...
Va veni vântul de toamnă și le va duce în patru zări,
Chiar dacă sunt o mlădiță
Iar tu trunchi bătrân bătut de vănt...
Eu sunt mereu veselă că pot auzi foșnetul mantiei tale,
Care așteaptă doar iarna
Și alte mlădițe să-ți crească!
Ca să -ți amintești de mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu