Arșița durerii...

Arșița durerii încă mă arde,
Cuprinsă sunt de iubirea Ta Doamne,
E vie în sufletul meu
Ce se revarsă ca o clepsidră plutitoare
În marea de iubire
Ce adună cuvintele
Ca țărmul nisipos.
Sunt supărată că nu pot aduna slove,
Atăt câte gânduri am.
Dar oricâte iubiri aș cânta,
A Ta este sfântâ,
Pură,
Plină de lumină,
Și de căldură,
Doamne.
Totul e ca un val adus la țărm,
De chemarea ta...
Cititor ce te împiedici printre filele
Răsfirate ale timpului,
Te invit
Ca un dor al bobului de nisip
Care moare câte un pic
Înecat în spuma mării sângerând,
Și pansându-te uneori singur,
Să vii printre gândul cuvintelor nepătrunse
Din adâncuri,
Printre înălțimile vieții,
La poalele cuvintelor scrise...
Nerostite
De vise...
Împlinite de emoție
Și trăite la maxim.
Acolo chiar și pentru un Om,
Scrise...
Modelat din lutul infinitului
Care l-a întâlnit
Pe Dumnezeu
Și i-a hrănit iubirea.