De dorul tău...

Mă așez să îți scriu o scrisoare
Sau un sms...
Un strigăt de iubire pentru lume.
Am iubire cât un munte,
Să îl urci ce pare greu...
Să-ți trimit cu a mea privire
Asfințitul printre nori.
A picat din cer o pană
Și mi-a dat-o Dumnezeu
Un sărut scăpat cu lacrimi
Epistolă s-o dau de-o ceri.
Să-mi asculțe a mea chemare
Numai îngerii din cer.
Unde ești iubire pură?
În ce colț de rai te-ascunzi?
Unde răsăritul vieții
Te-aîncuiat fără să știu.
Dacă plopii ar avea urechi
Să mă asculte cum suspin
Căci am prea multă suferință
Cu iubire să te-alin.
Unde te-ai ascuns de veacuri
Cupidon cu al tău alai?
Să-mi șoptești să mă opresc
Din iubirea mea de oameni!
Chiar de-aș suferi o viață
A iubii nu mă opresc...
Omule ce fugi de mine
Oare nu vrei să mă privești?
Ce aștepți să plec în ceruri
Să mă plângi atunci că nu sunt?
Mai bine oprește-ți pașii
Dă-mi o floare pe pământ.
Mare ești tu infinit
Să-mi mai mângâi răsuflarea,
Să mă duci pe vânt pe ploi
În grădina raiului.
Eu care visez la tine
Nu doresc decât iubire,
Dar tu omule nebun cum ești...
Cum să-mi dai ce tu nu ai?
Cum să-mi dai ce tu nu vrei?
Dragostea e ca un mire,
Dacă nu-l poftești
Nu vine.
Omule mi-e milă rău
Că te-ai rătăcit prin văi,
Și ai plecat desculț prin lume,
Fără să mă vezi pe mine,
Care stau și te aștept...
Omule...
Eu ..
Te iubesc.
Decăt să iubesc eu munții
Sau pe Dumnezeu ca zeu
Omule...
Plătesc păcatul
Că te iubesc pe tine zău.
Și ți-am dat vlăstari ce cresc
Omule..
Ești orb pe lume?
Voi pleca doar lăcrimănd ..
Drumul meu e numai spini,
Mângâie-mă printre flori,
Dacă nu ...
Eu mă topesc...
Mă topesc de neiubire
Unde ești iubire
Iubire?