ÎN PASUL MEU...

Sunt sol în lanțuri
Ce mi-am rupt zăgazul.
Sunt sol venit în aripi de iubire!
Sunt lacrimă și zâmbet
Dezbrâcat de nemurire!
Căci eu sădesc semințe în calea Ta,
Luate de la Tatăl meu iubit.
Îl rog cu lacrimă să-ți ude doar grădina sufletului Tău,
Ca să ai roade toamna.
În pasul meu
Eu mă îmbrac în  umbra stăpânului luminii,
Cu scutul binelui,
A adevărului armură,
Cu platoșă de foc
Cu încălțări de duh
Și bat la vasul Tău
Cârmaci fiind doar Dumnezeu...
Să-ți amintesc de veghe...
Să-ți amintesc de rugă...
Să-ți amintesc că vine...
Lumina printre noi.
Ca să-i deschidem ușa
Să ne spălăm noi fața...
Ca să-i simțim iubirea,
Venirii printre noi.
Căci suntem fii ai păcii
Ce îi slujim iubirii,
Căci sunem torțe alese
Să luminăm în case...
Căci suntem din iubire!
Iubire dăruim!
Iubirea ne îmbracă în broderie pură,
Mătase în veșmânt!
Căci chipul cel cioplit
Din lut și apă vie,
Își rupe doar robia
Prin jertja lui Isus.
Sunem cunună lucrată
Din har și bogăție,
Să nu ne împiedicăm
În gânduri negândite...
În fapte neîmplinite...
În jurăminte false...
Să chibzuim în bine
La vrednicia sfântă,
La dragostea de Tată
Și dragostea de Om!