CUVÂNTUL...

Doar un cuvânt
De multe ori aștepți
Ca el fiind darul ce vine de la Domnul,
Având puterea
Să te înalțe...
Sau...
Să te distrugă pe vecie!
La început
A fost Cuvântul!
Și el era la Dumnezeu
Dar din iubire
De semen și pentru lume
Ni l-a lăsat ca sabie...
Sau pansament pe rană.
E o putere să-l înțelegi,
Să te exprimi
În literă de lege.
E o unealtă
O scânteie ce străbate lumi!
E poartă între vis...
E raiul...
Iadul...
E și blestem de îl folosești
În rău.
Ne împrăștiem păreri...
Emoții otrăvite...
Să umplem pâlnia cu invidie
Sau să urâm ce avem .
E și prețios
Puternic
E și armonie!
Îl folosim să ducem un război
Sau pace
Printre noi.
E armă ce distruge
Fără urme...
Sau e balsam
Iubire...
E dragoste de om.
E prelungirea sufletului
De copil  din noi.
Te ruinează
Sau te înalță sus la Dumnezeu!
E o magie în lume
Sau..
Mustește în bârfă
 îți rupe sau distruge
Sufletul
Ostenit de drum.
Să învățăm căci gândul e
Un cuvânt ce nu-i rostit
Acum...
El nu cunoaște moartea
Își cere doar rostirea...
Depinde doar de noi
Cum vrem să-l folosim...
Căci prin iubire
E doar Dumnezeu
În suflet
Ca o carte de vizită
Într-un văzduh tot
La Dumnezeu.