CHEMAREA MEA...

Cine sunt eu?
Si care-i sensul meu...
L-am intrebat pe Dumnezeu,
Prin vantul ce-mi batea -n fereastra mea!
Sa-mi aduca-n gand
Care-i chemarea mea;
Dar crezi ca mi-a raspuns pe loc?
Sau m-a luat de mana furios?
Am contemplat natura
Si m-am bucurat de ea,
Caci seama mi-am dat ca-i
Casa Mea,
Aici pe-o stanca ratacita pe pamant!
Am intrebat si ploaia
Ce-mi uda cararea,
De ce tot cade si nu oboseste,nicicand?
Am intrebat furtuna
Ce-mi strica tacerea,
De ce-i furioasa?
I-am gresit eu cu ceva?
Am intrebat si melcul
De ce nu se grabeste de cand il stiu?
Care-i rostul sau?
Asa lenes cum e?
Am intrebat si vulturul,
Ce zbura peste munti!
S-a ratacit oare cumva?
A obosit de zbor,
Sau de intrigi marunte,
Ce-s in lumea Mea?
Raspuns am primit la tot ce-am cerut!
Prin sarutul ce-a tras perdeaua de fum
La o parte din calea Mea!
L-am gasit nu pe munti,
Nici pe ape,
Nici in zare,
Nici in departare...
L-am gasit unde nici nu credeam
Ca Dumnezeu vorbeste,
Ca Dumnezeu stie sa raspunda
La chemarea din mintea Mea,
Care -i ascunsa in inima;
Ca si a Ta!
Nu are lacate,
De chei nu-i nevoie,
Sa descui ?
Ce?
O poarta ce duce spre Tine,
Ce-ti sopteste,
Chemarea Ta...
Se afla tot in inima Ta!
Sa faci in lumea asta,
Tot ce -ti doresti,
S-aduci lumina in suflete,
Prin darul ce-l ai,
Sa dai o raza din mantia
Ce-o ai celor ce te ating chiar si cu privirea!
Sa-ti reamintesti cu fiecare
Pas ce-l faci!
Ca nu esti vesnic aici...
Nu esti nemuritor...
Decat prin fapte!
Ca trebuie sa-mparti o raza din iubirea
Ta,pentru lume!
Pentru ca traim in zi dar
Suntem in bezna!
Pentru ca am uitat pentru ce-am venit
Pe pamant!
Scapa de foame...
Ca nu o sa mori de ea!
Dar poti sa mori in fiecare zi
De neiubire!
Poti sa-ti ingropi sufletul in aur
Si bani!
Dar va muri in fiecare zi cate un pic..pic!
Pentru ca a uitat sa mai iubeasca,
De grija zilei de maine!
Chemarea mea,
E si chemarea Ta,
Doar nu uita,
Ca am venit impreuna sa aducem
Chiar daca spinul ne va intepa,
Si lacrima va curge,
IUBIREA!
Cotfas Doina