SUFLETUL MEU

Sufletul meu este un castel,
Un castel cu portile larg deschise catre lume.
Candva eram copil in casa Tatalui meu,
Dar am crescut!
Si viata m-a invatat,
Sa nu mai las linistea si frumusetea,
Sa plece de la mine!
Sa nu mai las ,
Pe cineva ,sa-si curete gunoiul,
In curtea mea,
Sa-si sparga lucrurile-n usa mea.
Nu las tristetea sa faca dezastru -nauntru,
Recunosc,
Nu am stiut sa pastrez linistea,
Si curatenia ,in castelul meu minunat!
Am primit oameni,
Care au cautat sa distruga ,ce-am cladit,
Coplesiti de lucrurile urate,
Pe care le tineau in sufletul lor.
Portile castelului meu,
Erau larg deschise,
Pentru toata lumea,
Dar au intrat cu bocanci intinati,
Si mi-au spart lustra ,
Ce-mi lumina larg culuarul,
Ce ducea spre inima mea,
Dar m-am invatat,
Sa spun si Nu!
Sa tin si portile- nchise,
Sa stau in gradina ,
Sufletului meu!
Sa adun cuvinte,
Sa mbin si culori,
Cu pensula,
Si cu penita,
Pe albul, ce-mi sta in fata mea,
Sa fiu in lumina prin fapta mea.
Sa spun doar Da!
Celor ce-mi cer,
Sa spulber intunericul,
Si-a sa amagire trista,
Printr-un refren,
Poem calator,
Sau printr-o lucrare de curcubeu,
Pictura,
Sa-nsir si pe ata ,
Margele si fluturi,
De ametist si de rubine,
Cadouri le fac,
Dar de lumina,
Dar minunat,
Un strop din sufletul meu,
Infocat,
Doar pentru tine,
Cititor minunat.
07 februarie 2014- Cotfas Doina