miercuri, 19 februarie 2014

CALUL TROIAN

Mi-ai pus cununa virtutilor,
S-o port,
Cand clipa,
Va uita ca-i clipa;
Cand valsul vietii-si va uita,
Pasul;
Cand aproapele ma va trada;
Dar vai ce doare!
Mi-am luat talantul
Primit in dar,
De ursitoare cand
M-am nascut,
Si l-am dezgropat din gradina
Templului aflat in ruina,
Caci Calul Troian in dar l-am primit
 l-am hranit
Si zidul mi l-a zdrobit,
Cu copita sa murdara;
Dar ce-i mai rau ,
Sa crezi ca,
Dusmanul la poarta-ti va bate?
Nu!
Fratilor,va inselati
Far"
Sa stiti,
Voi singuri deschideti usa,
Si-n cetate-l veti pofti,
La masa-l veti hrani,
Dar vai!
Cand putere va prinde,
El te va zdrobi;
Tu,care-ai lasat jos garda-apararii;
Dar vai!
Dar vai, de cei care nu-l au strajer pe
Dumnezeu,
Si-si pun credinta in
Functii si vicii;
Cuvant de mangaiere si de alinare,
Nu vor avea!
Iar cel ce va birui,
Va fi stalp in templul Tatalui Meu
Si nu va mai iesi afara din El;
Si numele Domnului,va fi
Scris pe poarta cetatii celei sfinte,
Ce pogorat din ceril veti vedea,
Impodobit de Duhul Sfant,
Prin virtutia tacerii
Si darul
Intelepciunii folos,
Cu-al dragostei
Iubire,
Cununa.
20 februarie 2014 Cotfas Doina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu