Creatia este mareata,
Prin simplitatea ei;
Dar trebuie sa o traim,
Aici pe pamant!
Daca te vei rataci ,
De pe Drum,
Complicandu-ti Calea,
Prin zbuciumul mintii,
Egou;
Lasa-ti sufletul sa simta,
Ca-i nobil,
Prin clipa,
Ce ai iubit
Si ai daruit;
Aici pe pamant.
Fagaduinta-i minune,
Speranta -i ceaslov,
De carturar smerit,
Intelept,
Roaga-te si lasa Duhul,
Sa curga prin Tine!
Nu intreba pe nimeni ce ai de facut!
Decat,
Roaga-te in tacere,
Cu lacrimi curate,
Si multumeste-i doar clipei
Eterne din creatie,
Ca ti-a deschis usa,
Venind catre Tine;
Ca un Dumnezeu,
Om;
Si lasa suspinul
Sa-ti vindece trupul
Si sufletul tau ranit de pacat,
Primeste-l pe Domnul,
Sa intre-n coliba,
Cu firul de grau,
Ce vrea sa ti-l dea,
Opreste-ti indoiala,
Si zbuciumul foc,
Si lasa lumina,
Sa te calauzeasca,
Cu pasi catre mine,
Cu pasi catre lume,
Ca nici o minciuna,
Nu-i pe vecie,
Sa teamageasca ,
La infinit.
18 februarie 2014 Cotfas Doina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu