Maine va fi un timp ce nu-mi mai apartine.
Tot ce am scris va ramane sub praful amintirilor
Al secolelor,
Ca un semn ca m-am lepadat de frunzele vestede...
Si am ramas un copac viu.
Simt ca imi cresc mladite...
Bratele mi-s crengi...
Inima mea
Trunchi obosit ce ticaie tic-tacul vantului
Ca intr-un dans al picaturilor de ploaie.
Nu am odihna...
Nu am decat soare si vant...
Astept sub umbra mea sa-ti linistesti cugetul:
Chiar daca vei zbura mai departe,
Suflet flamand...
Anotimp intre doua ecouri ale dansului in ploaie.
Uda-ti doar o aripa in poemul trait de dragoste!
Pentru vremea cand gandul tau va adormi
Intr-un vis ,
Sub umbra mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu