Am privit pe gaura cheii
Și am vazut sufletul meu
Ca un copil care dorea sa fie o floare
Pe palma Ta,
Ascuns de spinii unei zile
Ranite de furtună
In cautarea cararii ce duce spre veșnicie,
Spre o lume unde -i doar iubire!
Am alunecat printre stele,
Desculța si dezbracată
Cautandu-mi sufletul pereche
Ascuns printre șoapte si mărăcini.
Am ascultat amurgul și am cerut să-mi dea linistea
Mult visată...
Dar șoapta m-a dus in furtuni
Căutand licărul din sufletul fiecarui drumeț,
Crezând ca ești Tu!
Am zambit cerșetorului infometat,
Căutand în traista mea o coajă de pâine
Să-i dau...
Că a uitat drumul spre iubire...
De foame și frig printre norii de praf.
I-am mulțumit ca mi-a luat darul cu bucurie,
Știind că numai prin el mă pot mantui si eu...
Chiar dacă nu am putut sa fac mai mult pentru el.
M-a durut săracia ce am vazut-o la un pas
De bogația Ta!
Dar nu am putut sa scimb lumea...
Chiar dacă pentru o clipă am incercat...
Crede-mă ...
Au zis că-s nebună...
Chiar dacă eu nu mă simțeam...
Am pașit printre uși încuiate...
Și m-am luptat sa le descui....
Dar prietenii mi-au fost dușmani,
Dușmanii mi-au fost prieteni...
Și uite așa m-am invârtit intr-un cerc vicios,
Din care cu greu am gasit cărarea să pot evada...
Mă bucur doar că trăiesc...
Dar ce păcat că nu pot schimba lumea...
Așa că m-am schimbat doar eu
Prin atitudinea mea...
Fă -o și tu dacă crezi că e loc de dragoste
In inima Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu