RUSALIILE...

O limbă de foc coboară acum,
Veșmânt îmbrăcat în Duhul Sfânt,
Lumină ce te caută în gând,
Scânteie ca să -ți dea,
O robă de haină divină.
Dar unde te ascunzi...
În ce labirint?
Ți-e frică să vezi ce ai primit...
Tu Om trcător,
Prin ploi ,
Și prin vînt,
Lumina te vrea!
Să o adăpostești în cămara ce o ai,
Numai tu pe pămănt,
În doar inima ta.
Credința îți dă,
Nădejde să ai,
Și dragoste,
Suspin minunat.
Doar de vei crede măcar un pic,
Chiar cât o boabă de nisip,
Atunci vraja o vei dezlega,
Misterul ce-i doar azi pe pământ
Lăsat de Rusalii.