Sunt pasărea ce și-a frânt aripile
În grădina cu magnolii
Căutând șoapta brizei
Scăldată în tunelul timpului pentru un veac
Ce se perindă ca o clipă.
Sunt pana ce scrie
Pe aleea ce duce la vise
Undeva printre rondeluri
Unde privirea ta caută
Chipul ascuns din bucla clipei de Acum.
Pasul tău miroase a flori
Chiar dacă umbra lăsată
Pe nisipul fierbinte al valurilor reci
Freamătă de nepăsare.
Alerg printre poieni
Ce sunt gândurile mele...
Așternute într-un ceaslov viu colorat
De o pensulă divină
Și mă cutremur de griji...
Ca o mamă
Ce își caută talantul ascuns în sufletul pruncilor săi
Sădit prin năzuințe și dragoste de muritor,
Căci ai putea să nu mă recunoști
În haine lumești
Dar nu mă doare...
Într-un târziu adorm...
Și o crenguță de magnolie alunecă
Spre pleoapă
Să-mi șoptească prin mireasma sa
Căci sunt vie!
Chiar dacă visele sunt la o alunecare de frunză
De umbra sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu