Ploaia mângâie pământul
Răcorind prin lacrimi visele zdrobite
Căutând să spele taina
Ce era ascunsă
Ca într-un vals al cugetului tău rănit.
O aripă de vânt din zare lin coboară
Printre frunze printre flori,
Fremătând marea iubire.
A toamnei dor mă caută să îmi spele așternutul
Cu lacrimi de tristețe că am să uit
Pecetea ce mi-a dat-o asfințitul.
De dorul clipelor pribege printre nori.
Căci dacă voi pleca din lumea asta,
Cuvintele rămân în urma mea
Și taina dorului ce îi stins de ploaie acum
Te mângâie pe pleoape
Cât pentru un veac.
Căci ai să vezi ce nu ai văzut nicicând.
Căci ai să auzi ce nu ai auzit vreodată.
Iubirea naște pace pe pământ.
Iubirea naște dor și spulberă bariera timpului
De acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu