MI-AM ÎMBRĂCAT SUFLETUL DE SĂRBĂTOARE....

Mi-am îmbrăcat sufletul de sărbătoare,
Pacea coboară încet...
Înserarea nici nu o mai observi.
Uiți că trăiești...
Îngerii sunt printre oameni.
Le simți doar atingerea aripilor
Care te sărută din zbor
Cu revărsrea iubirii
Care îți brodează veșmintele cu bucurie.
Am primit Cuvântul într-un ceaslov
Ce îți poartă chipul,
Și ți l-am pus la picioare.
Acum stau tăcută și aștept,
Aștept...
Aștept,
Calea să mi-o arăți,
Perdeaua să mi-o risipești de pe genele
Picate în adormire.
Spune-mi ce să fac?
Spune-mi la ce ușă să bat?
Care este ușa care o pot deschide
Cu cheia primită de la Tine?
Murmurul înserării mă ceartă ușor
Că mă grăbesc adesea:
-Răbdare...
-Răbdare...
-Nu te grăbi!
-Bucură-te de așteptare doar...
Calea e deschisă,
Dar nu o vezi pentru că ea trebuie doar simțită.
Toată grija cea lumească...
Leapăd-o!
Și lasă-te purtată de iubire,
Sol îmbrăcat în nerăbdare
Îmbracă-ți sufletul de sărbătoare.
Până și sămânța pusă în pământ are nevoie
De iubire...
Nu numai de apă!