AM UITAT DE CLIPE...

Am uitat de clipe,
Am uitat de clipa ce aduce dor,
Pentru că m-ai vrăjit cu sunetul vioarei tale.
Vreau să fug de mine,
Vreau să fug...
Dar pașii nu mai vor să mă asculte.
Nu pot face nici o mișcare,
Căci ceva mă ține țintuită...
Poate dorul de Tine Doamne?
Simt cum mă ard visele
Ce nu mi le-am împlinit...
Poate plânsul de copil care nu mă lasă
Să îmi întind aripile și să zbor Acasă,
Poate tu Omule...
Care mă pui pe gânduri,
Că nu am reușit să te iau de mână
În drumul meu,
Căci m-am pierdut între mormane
De facturi și impozite.
Poate tu mamă,
Care încă nu vrei să plec înaintea ta
Căci ți-aș frânge inima,
Poate tu tată,
Căci te văd bătrân și  fără vlagă.
Poate tu soro,
Dar și tu ai drumul tău.
Chiar dacă cineva îmi întinde o mână de dincolo de cer...
Îi spun încă să mai aștepte,
Căci mai am multe poveri
Și neputințe aici pe pământ de dus.
Atunci când prietenii credam că îi am alături
La un colț i-am văzut cum se pierdeau,
Pentru că pasul meu
Nu poate să stea pe loc...
Să doarmă.
Până când nu îmi scriu ceaslovul.