TRAIESC,EXIST,IUBESC!

Mi-am hranit sufletul cu culoare,
Cu tristete,si cu lacrimi in acelasi timp.
As fi vrut sa te fac sa simti,
Macar o farama din magia pe care o traiesc!
Sa razi si sa plangi in acelasi timp cu mine,
In timp ce soarele rasare!
Sa nu mai simti oboseala;
Suflete ranit!
In trup frematand,
Impins de dorul de ACASA.
Viata mea doar de-acum incepe!
O zi ca oricare in calendar.
Pentru toti locuitorii pamantului,
Dar pentru mine este insa,
O zi speciala;
Este prima zi dintr-un NOU INCEPUT,
In ciuda IUBIRII ce-o port lumii intregi.
Singuratatea ma invaluie,
Respingand nevoia mea de-a ramane doar ,
Cu gandurile si amintirile mele,
Care ma poarta pe DRUM,
Drumul regasirii de  Sine!
Care face parte din mine!
Cu fiecare pas crustat adanc,
In fiinta mea iluzorie,
Parca pictata pe-o panza ,
De-o muza a sufletului meu regasit;
Mintea mea se dilata,parca,
Pasind, unindu- se cu infinitul;
Din toti si din toate,
Revazand lectii,lacrimi,zambete,gesturi,
Si pasi efemeri lasati sa alunece ,
Pe carari ce duc negresit tot la TINE!
Voiam sa fiu doar eu cu eu;
Sa strig ca traiesc!
Sa strig ca exist!
Sa strig ca iubesc!
Simteam bucuria celor dragi mie,
Sorbindu- mi culoarea si cuvintele,
Dar ma simteam, la distanta,
De ani de lumina!
Ei inca nu aveau loc,
In emotiile mele,
Am vrut sa-i strig pe toti pe nume,
Rasufland usurata,Sa-i trag dupa mine,
Recunosc,
Nu pot!
Si nu vreau!
Menirea mea ,e totusi alta,pe lume,
Sa le reamintesc;
Cine sunt ei...
Cine sunt eu...
Cine suntem noi!
Picaturi intr-un OCEAN  de iubire,
Tot ce am voie ,
E  sa -i bat prieteneste pe umar;
Sa le spun;
Haideti;
Pasiti in LUMINA!
Sa le arat calea,
Sa le deschid POARTA,
Dar ,vai,
Nu pot
Sa-i trag dupa mine!
Traiesc,exist si iubesc!
  27 nov 2013  Cotfas Doina