Îi mulțumesc cerului zilnic
Pentru cine sunt.
Pentru harul și dragostea pe care mi-a dat-o.
Doar Dumnezeu îmi cunoaște cel mai bine inima,
Restul nu mai conteză pentru mine.
Pescarul de vise m-a prins în mreaja sa
Ca o lacrimă cernută pe o geană.
Alintă-mă doar cu picătura ta din cer,
Plimbă-mă prin corabia vieții,
Îmrumută-te de la mine cu visare,
Îmbracă-te cu trupul meu
Care te strigă ca un ecou,
Zidește-mă în colivia ta
Ca să nu mă pierzi
Iar casa sa să ne fie adăpost
Pentru tristețile lungi ale iernii.
Închină-te în rugăciune
Ca o pribegie a cântecului,
Îmbracă-mă cu gândul și cu aripa îngerilor
Și fă să strălucească ca un foc iubirea mea.
Renaște-mă în alte dimensiuni
Unde constelațiile gem în tăcere
Iar drumurile invizibile
Sunt brăzdate cu stele și muzica sferelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu