De dragul banilor și casei laolaltă,
Lăsându-mă purtată
Pe un puzzle ce se rotea în labirinturi,
Ce nu avea ieșire
Când cerul cernea prin mine
Prin porțile cerești
O simfonie de cuvinte.
Dar...
Eu mă rugam să plece
Cuvintele îndărăt,
Că mă vedeam nebună,
De lume răstignită,
Că ce o să zică ea
Căci eu copil cuminte
Vorbesc din altă lume,
Cuvinte ca din basme
De îngeri adunate
Ce vor să fie scrise
Într-un ceaslov imens
Ca să le audă lumea
De a utat de ea,
Iubirea regăsită,
Iubirea prăfuită,
Uitată și ucisă
De oameni pe pământ.
Dar ea nu are vrajbă
Și stă nu pe un condei...
Ea vrea să intre în case ,
În suflete
În inimi,
Ea este printre noi.
Acum că m-am trezit...
Nu mai las să îmi fie ucisă
Poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu